Deja este acea perioadă a anului?!
Da, este.
Astăzi e finala concursului Eurovision 2015.
Eurovisionul este un concurs ale cărui melodii reprezintă un carusel de stări, calitate şi dramatism. Pe lista de anul acesta, găsim piese groaznice, piese mediocre şi piese foarte bune. De fapt, aşa se întâmplă în fiecare an. Acesta nu este un lucru care înstrăinează telespectatorii, dimpotrivă: atrage din ce în ce mai mulţi. Fie că se uită pentru că percep toată afacerea ca pe un circ sau ca pe una serioasă.
Luând în considerare selecţia de anul acesta, eu înclin spre polul pozitiv. Şi m-am gândit că ar fi frumos să alcătuiesc un review al finalei de astăzi, de la prima piesă în concurs, până la cea de-a 27-a. Cu cei cinci "dovleci Eurovision" şi toate cele.
1. Slovenia: Maraaya - Here for You
Concursul începe în forţă şi cu stil printr-o piesă la graniţa dintre indie pop şi şlagăr. "Here for You" este o piesă infecţioasă, cu una dintre cele mai bune producţii dintre toate cele 40 de piese din acest an (producţie asigurată de Raay - jumătate din duo-ul Maraaya). Timbrul Marjetkăi - cealaltă jumătate - conferă piesei un aer de unicitate şi o personalitate lipicioasă, ca să nu mai vorbim de vioara jucăuşă ce îşi croieşte drumul prin pauzele instrumentale. Eu sper ca Slovenia să obţină un loc fruntaş, mai ales pentru că este cu câteva clase peste majoritatea alcătuielilor care urmează.
4,5/5
2. Franţa: Lisa Angell - N'oubliez pas
Eu sunt fan limba franceză şi ştiu că se potriveşte cel mai bine acestui tip de "chanson", însă Franţa pare că îşi pierde interesul de la an la an mai ceva ca Marea Britanie. "N'oubliez pas" este o baladă destul de fadă, bătrânească, dar cu un mesaj sincer şi frumos transmis despre necazurile din Primul Război Mondial (şi, în esenţă, toate războaiele). Lisa Angell are o voce bună, lucrată, dar cam aici se opreşte trenul de lucruri atractive la această melodie.
2,5/5
3. Israel: Nadav Guedj - Golden Boy
Vai. Mie. Manele la Eurovision! Aş vrea să îmi retrag afirmaţia aparent pripită, dar cu toată sinceritatea, piesa Israelului din acest an este mai mult pe tiparul unei manele româneşti mai "elevate" decât pe tiparul de pop oriental. Este cu siguranţă o melodie catchy, dar versurile sunt împrăştiate şi inconfortabile ("I'm a golden boy, come here to enjoy"), iar ultimul lucru rostit pe parcursul a celor trei minute este "Gotta go, three minutes", ceea ce e o chestie deşteaptă, dar ne putem da seama că este mai mult o piesă trimisă pe post de glumă. Bine, nici chiar felul ăsta de glumă, însă n-ar fi cazul ca Israelul să câştige. E ceea ce se cheamă un "hot mess" şi nu e de bine.
2,5/5
4. Estonia: Elina Born & Stig Rästa - Goodbye to Yesterday
Da, ei sunt cei care apar în prima poză din postare. Estonia la Eurovision merge pe două manivele: una care trimite una dintre cele mai remarcabile piese din concurs şi una care trimite una dintre cele mai slabe. Anul ăsta, slavă Domnului, a funcţionat prima, şi la putere maximă. "Goodbye to Yesterday", compusă de Stig Rästa, este o melodie care aduce un aer cu parfum retro şi versuri despre o despărţire inevitabilă, vazută din perspective diferite: el vrea să plece, ea vrea ca el să rămână şi să spună "adio zilei de ieri". Cu asta în minte, prestaţia lor live pare o dramă de trei minute ce se termină printr-o Elina Born cu ochi albaştri în lacrimi, rugându-l pe Stig să se întoarcă (ţi se rupe inima fie că ştii despre ce e vorba, fie că nu). Vedeţi voi, când deja putem vorbi despre o poveste spusă de piesă, o uşiţă într-un univers nou (mai ales la eurovision, chestia asta nu se întâmplă des), ştim că poate fi vorba de o compoziţie bună; şi este. Piesa Estoniei este cam cea mai bună din acest an.
5/5
5. Marea Britanie: Electro Velvet - Still in Love with You
Lucrurile stau cam aşa: Marea Britanie poate câştiga Eurovisionul în absolut fiecare an, dar nu se străduieşte nici măcar să ţintească la un top 10. Ideea reprezentantei de anul acesta de a combina muzica anilor '20 cu influenţe electronice poate părea bună pe hârtie, dar în practică se strică treaba. Avem versuri ce presupun cap-coadă sfături mămeşti de călătorie, "să aibă grijă acolo unde sunt" pentru că încă mai sunt îndrăgostiţi unul de celălalt. Avem acele influenţe electronice care nu-şi au locul (tăiaţi în numele a tot ce e sfânt Electro-ul din Electro Velvet). Avem şi o parte de jazz care chiar sună autentic, dar mai mult hilar decât şarmant şi avem şi un "skiddy-beep-do-anbzcszjhh "chestii la un moment dat. Per total, iese ceva ce ar putea fi coloana sonoră a unei comedii conjugale. Marea Britanie nu ţinteşte nici acum la un top 10.
2,5/5
6. Armenia: Genealogy - Face the Shadow
O idee la fel de bună pe hârtie o are şi Armenia, care adună într-un sextet artişti din cele cinci mari continente plus Armenia pentru a cânta despre pace şi alte motive în care se scaldă Eurovisionul. Melodia, însă, sună ca 13 partituri într-una singură ţesute cu un dramatism exagerat. Cea mai bună parte o constituie incluziunea de muzică folclorică armenească de la final, care atenuează un pic stupiditatea refrenului, dar asta nu spune multe.
2/5
7. Lituania: Monika Linkytė & Vaidas Baumila - This Time
Dacă singurul motiv pentru care vă uitaţi la Eurovision pe TVR la ora 10 noaptea este ca să găsiţi cea mai zaharisită şi trecută prin curcubeie şi basme poveste de dragoste din galaxie, atunci călătoria voastră ajunge aici la final. "This Time" este o fantezie anii '70 plină de dragoste siropoasă şi veselă, o compoziţie simplă, generică şi cu ochi de căprioară. Mai simplu de-atât nu există.
2/5
8. Serbia: Bojana Stamenov - Beauty Never Lies
Luându-ne strict în sens muzical şi nu de faptul că interpreta ocupă literalmente două locuri pe canapeaua Serbiei din Camera Verde (pe bune, hai să nu fim răi), "Beauty Never Lies" - prima piesă a Serbiei la Eurovision care nu este cântată în limba maternă - are un mesaj frumos, o intenţie bună, dar este un coşmar de salbe de idei şi iad ethnopop. Este exact un calapod care funcţionează, de obicei, în concurs, dar cel mult pentru un loc 8 sau cam aşa - o piesă care merge pentru a imprima o notă de "spectaculozitate" concursului, dar pe care nu ţi-ai pune-o în telefon sau în mp3.
3/5
9. Norvegia: Mørland & Debrah Scarlett - A Monster Like Me
Din 2013 încoace, Norvegia nu a coborât mai jos de locul doi în preferinţele mele din fiecare an. Spoiler: nici 2015 nu face excepţie. "A Monster Like Me" este o baladă întunecată cu o instrumentaţie clasică foarte autentică, ce are în prim-plan un dialog despre un secret şocant al unuia dintre ei (el, mai exact). Piesa degajă clasă şi rafinament prin toţi porii, iar compoziţia dramatică şi vocile cântăreţilor care se împletesc superb alcătuiesc un număr cu un potenţial enorm. Dacă ar şti şi europenii să aleagă crema şi nu glazura...
5/5
10. Suedia: Måns Zelmerlöw - Heroes
...glazura reprezentând aşa ceva. Nu este niciun secret că Suedia este o forţă în acest concurs şi în muzică în general (trei albume suedeze au fost în topul 10 al Music chowder de anul trecut şi vor fi cel mai probabil şi anul acesta), însă aş vrea ca măcar o dată să nu meargă la sigur cu un şlagăr generic. "Heroes" este o compoziţie bună, poate să câştige tot concursul fără prea mult stres, însă sunt trei minute de dance pop artificial făcut după o reţetă, ce se găseşte la kilogram în scena pop scandinavică. Pe deasupra faptului că este îndeajuns de catchy şi accesibilă să rupă competiţia, punerea în scenă este cea mai spectaculoasă pe care am văzut-o vreodată în acest concurs. Să fie Suedia o forţă de neoprit? Sper eu că nu. E cazul ca Eurovisionul să ridice ştacheta.
4/5
11. Cipru: John Karayiannis - One Thing I Should Have Done
Imaginaţi-vă o felie de pâine înmuiată în borş şi pusă la congelator. Cam asta e piesa Ciprului din acest an. O mâncare fără sare şi piper la care e foarte uşor să zici pas. Sau o pastilă de Xanax. Are o fragilitate şi un ritm care mai mult plictisesc decât emoţionează, dar a ajuns, până la urmă, în finală. Cumva.
1,5/5
12. Australia: Guy Sebastian - Tonight Again
Această ediţie a concursului, a 60-a chiar, aduce un element surpriză şi foarte controversat: Australia! Care evident se află în Europa, pluteşte liniştită pe Marea Neagră de la începutul timpurilor. Piesa lui Guy Sebastian - care este un star în toată regula în ţara care a produs cangurii şi pe Sia - este una dintre cele mai puţin "eurovisionistice" din acest an. Cam ăsta e şi cel mai mare atu al ei: faptul că sună internaţional, profesionist, şi nu croită special pentru concurs. Este o compoziţie soul-funk ce aduce aminte de Bruno Mars, cu tot cu versuri lejere şi atitudine. Nu are urcuşuri, coborâşuri sau puncte extreme, este o melodie care poate fi pe placul oricui chiar dacă nu este remarcabilă şi aduce diversitate în turmă.
3,5/5
13. Belgia: Loïc Nottet - Rhytm Inside
În această zi şi acest moment, Belgia are un elan formidabil pentru a obţine victoria la Eurovision 2015. Melodia cu pricina, "Rhytm Inside" este o compoziţie surprinzătoare - producţie modernă, interpretare încrezătoare (Loïc are numai 19 ani, apropo), ritm catchy. Se simte că nici ea nu este croită special pentru concurs şi este o încercare lăudabilă de a aborda stilul minimal, până în punctul în care seamănă cu "Royals" a lui Lorde (dacă participă şi Noua Zeelandă la anul, să o trimită pe ea în concurs, rog rumos). Ce mă deranjează pe mine personal sunt versurile şubrede care nu se combină prea bine cu atmosfera de interior de ceas ("We're gonna rapapap tonight" sau "We can fly tomorrow on the beautiful wind that blows..."), dar per ansamblu este ceva reuşit.
4/5
14. Austria: The Makemakes - I Am Yours
Nu aveam aşteptări ca Austria să lupte pentru a păstra trofeul în ţară, iar piesa aleasă confirmă acest lucru. The Makemakes sunt o trupă de rock alternativ ca toate celelalte, iar "I Am Yours" este o piesă Beatles-icească precum toate celelalte. O melodie de dragoste timidă şi sinceră, interpretată foarte calm şi cu tact. Nu cred că va face ravagii, dar e ceva simpatic.
3/5
15. Grecia: Maria Elena Kyriakou - One Last Breath
Grecia este renumită la Eurovision pentru piesele dance pop cu influenţe de muzică tradiţională care câteodată funcţionează, alteori nu, dar întotdeauna aduc un moment de distracţie. În 2015, însă, grecii au schimbat macazul şi au trimis o baladă, fără influenţe greceşti, fără artificii care nu-şi au locul, o baladă power pop cu un aer scandinavic, interpretată în forţă. A fost comparată chiar cu melodia câştigătoare de anul trecut (cum care, a Conchitei). Nu pot să zic că nu e bună, nu pot să zic nici că mă dă pe spate sau că nu e oarecum fadă, dar este o baladă cu sentiment şi foc şi cred că e suficient.
3,5/5
16. Muntenegru: Knez - Adio
Eurovisionul nu duce niciodată lipsă de balade balcanice tradiţionale interpretate de masculi slavi, iar acum ştafeta a fost predată Muntenegrului. Piesa lor nu reprezintă ceva original sau tulburător sau ceva care stârneşte sentimente profunde, dar este o melodie sinceră şi ornată frumos cu instrumente folclorice. Te transpune în altă lume, dar nu ireversibil. Aşadar, se poate eticheta drept "aşa şi-aşa spre bun". E o recenzie profesionistă, ştiu.
3/5
17. Germania: Ann Sophie - Black Smoke
În fiecare an există o melodie al cărei singur susţinător îmi pare că sunt eu. "Black Smoke" este o compoziţie soul pop printre ai cărei compozitori se numără şi Ella Eyre, oameni buni. Ella Eyre a compus o piesă pentru Eurovision. Ann Sophie are control absolut asupra ceea ce cântă şi îşi menţine o atitudine care chiar aduce aminte de Ella Eyre. Ca să nu mai vorbim de voce. Este una dintre melodiile din acest an care sună cel mai profesionist şi mai bine compuse şi produse. "Black Smoke" e un pachet întreg şi, într-un univers ideal, ar fi văzută printre favorite.
4,5/5
18. Polonia: Monika Kuszyńska - In the Name of love
Oricât te-ai strădui, nu poţi să nu simţi măcar o dâră de compasiune faţă de un artist a cărui carieră a luat o turnură nefavorabilă în urma unui accident ce l-a determinat să fie paralizat de la brâu în jos. Mă bucur, la o adică, pentru faptul că Polonia s-a calificat în finală, nu numai datorită recunoaşterii oferite Monikăi, ci şi datorită melodiei care nu este atât de rea pe cât se zice pentru că, în primul rând, nu e rea. Este o una dintre puţinele balade din acest an care chiar emoţionează şi nu pare de plastic, în ciuda faptului că sună destul de repetitiv şi de Céline Dion anii '90.
3/5
19. Letonia: Aminata - Love Injected
Din 2009 încoace, melodiile Letoniei la Eurovision au prezentat interes zero şi nu s-au calificat în finală niciodată. Dar, totul s-a schimbat când noul tip de selecţie naţională a pornit războiul. Doar Aminata Savadogo, pioniera unui stil ce aduce puternic aminte de FKA twigs, putea oferi Letoniei un rezultat bun la Eurovision. Şi mai departe nu s-a întâmplat nimic rău: Aminata a câştigat selecţia naţională şi a dus în sfârşit Letonia în finala Eurovision. Toate laudele pentru "Love Injected", o piesă electronică minimalistă ce explodează pe refren şi este interpretată absolut fenomenal de Aminata, posibil cea mai bună voce din concurs. E exact ceea ce nu te-ai aştepta să vezi la Eurovision, dar este şi face ravagii. Sau, cel puţin, aşa sper eu că se va întâmpla.
5/5
20. România: Voltaj - De la capăt (All Over Again)
Uite că am ajuns, într-un final, şi la ţara noastră. La noi, se întâmplă cam acelaşi lucru ca la greci: după o perioadă de trimis melodii ce scot ochii, anul acesta am ales o abordare mai profesionistă şi mai sigură. Întotdeauna am crezut că, dacă Voltaj vor merge la Eurovision, o vor face cu cea mai electrizantă piesă posibilă şi vor mătura competiţia. Uite că nu s-a întâmplat aşa. "De la capăt" este o compoziţie atipic de fadă şi de lipsită de culoare, dar care transmite un mesaj ferm (cred că am mai spus asta la câteva melodii până acum). Călin Goia are un live impecabil ca întotdeauna, dar nu ştiu ce loc am putea lua cu o piesă care, pe un album Voltaj oarecare, ar fi de umplutură. Are, însă, un farmec misterios care cred că îşi face treaba din moment ce ne-am calificat în finală. Bine, sunt mai dur cu ea pentru că e ţara noastră. De altfel, raportat la competiţie, merită o notă mai frumoasă:
3,5/5
21. Spania: Edurne - Amanecer
Videoclipul piesei "Amanecer" ("Răsărit") nu este o dramă obişnuită. Este o dramă spaniolă. Dramatismul piesei în sine, însă, este de cu totul altă factură. "Amanecer" este un strigăt de război în toată regula, o baladă aprinsă cu accente tribale, brăzdată de vocea de amazoancă a lui Edurne. Are şi o urmă de stricteţe suedeză, însă este o melodie demnă de o coloană sonoră de film de aventură (precum Hunger Games) şi pe care scrie "câştigătoare", dar văd că lumea încă nu şi-a dat seama de acest lucru.
4,5/5
22. Ungaria: Boggie - Wars for Nothing
Clubul "mesaj umanitar pus mai nasol în practică" ce cuprinde, până acum, Franţa, Armenia, Serbia şi România o primeşte, de pe poziţia a 22-a, şi pe Ungaria. Dacă "Amanecer" a fost un strigăt de război, "Wars for Nothing" este o şoaptă uşoară anti-război. Este pe cât de fadă şi de neinteresantă posibil, cu nişte versuri ce alunecă înspre patetic. Dar hei, au prins finala. Să se mulţumească cu atât.
1,5/5
23. Georgia: Nina Sublatti - Warrior
Iar cu Georgia ne întoarcem la război. Nina Sublatti, alias regina goth a Eurovisionului, reuşeşte să umple scena până la refuz doar cu propria atitudine. Este o vrăjitoare gata de un război al demonilor. Toată această atmosferă maschează faptul că melodia este destul de repetitivă, generică şi cu un instrumental scheletic, dar atitudinea puternică nu înseamnă neapărat trişat, întrucât reprezintă 70% din succes. Dacă a părea rea şi focoasă este metoda ei de a speria babele de prin Europa şi a obţine mai multe puncte, atunci pe mine m-a convins.
3,5~4/5
24. Azerbaidjan: Elnur Huseynov - Hour of the Wolf
Titlu pretenţios, bifat. Compozitori străini (a se citi: suedezi), bifat. Punere în scenă cu dichis, bifat. Piesă interesantă: eroare 404. Hopa, Azerbaidjanul nu mai are pachetul complet. După atâţia ani în care formula pe care am scris-o a dat roade pentru Azerbaidjan şi i-a oferit şi o victorie, în 2014, ţărişoara aceasta ce mănâncă petrol la prânz şi seara a trebuit să se mulţumească cu un biet loc 22. În 2015, ei mai introduc o fisă. Din păcate, "Hour of the Wolf" este o piesă insipidă ce nu prezintă aşa de mult interes pe cât cere. Lăsând la o parte compoziţia rece şi faptul că refrenul aduce mult aminte de "Who Wants to Live Forever", vocea lui Elnur fură spectacolul cu un ambitus impresionant.
3,5/5
25. Rusia: Polina Gagarina - A Million Voices
În ciuda faptului că participă într-un concurs al unui continent ce o urăşte, Rusia are potenţialul şi elanul de a câştiga în acest an. Este cea mai plină de speranţă melodie de pace din concurs (ironic, nu?), iar vocea Polinei chiar rupe rândurile, Dar, eu trec mai greu cu vederea peste versurile de clasa a şasea, producţia clişeică şi depăşită şi formula efectivă a melodiei care este extrem de predictibilă. Totuşi, când vine vorba de Eurovision, mai fac şi excepţii.
4/5
26. Albania: Elhaida Dani - I'm Alive
O altă baladă, reprezentanta Albaniei aduce o compoziţie atipic de matură şi de reîmprospătantă, precum şi o voce demnă de luat în seamă. Piesa este un crescendo ce începe cu nişte acorduri de chitară care aduc aminte de "Holocene" de la Bon Iver şi se termină cu o ploaie de percuţii fine. E posibil să se piardă în mulţime, dar este o melodie cu carismă şi una dintre cele mai bune trimise de Albania la Eurovision până acum.
4/5
27. Italia: Il Volo - Grande Amore
Finala apoteotică se încheie apoteotic cu trioul pop opera Il Divo. Pardon, Il Volo. Par ei nişte tipi duri, dar sunt de fapt trei
4~4,5/5
Iar aici se încheie recenzia kilometrică Music chowder a finalei Eurovision 2015. Cu puncte înalte şi puncte joase, cu surprize plăcute şi numere expirate, dar cu un farmec şi o diversitate aparte. Dacă ar fi să construiesc şi eu un top 10 personal, cam aşa ar arăta:
1= Estonia
1= Norvegia
3. Letonia
4. Spania
5. Slovenia
6. Germania
7. Suedia
8. Belgia
9. Italia
10. Rusia
,cele boldate fiind ţările care ar merita să câştige în viziunea mea. Dacă aveţi de gând să votaţi, recomand cu căldură una din cele zece.
Pumnii strânşi prefertelor şi României pentru clasări cât mai bune! Dacă nu ne bucurăm neapărat de muzică măcar să ne bucurăm de spectacol şi de competiţie.
Peach
