Lorde se întoarce cu o piesă (genială) pentru Jocurile Foamei

V-aţi uitat la/aţi citit "The Hunger Games"? Cred că, în mare, răspunsul e "da", însă la mine este negativ. Singurul trend în care m-am băgat a fost "The Fault In Our Stars" şi a meritat din plin. Ce au în comun cele două, în afară de o armată de fani die-hard, este coloana sonoră care nu dezamăgeşte cu nimic. Lorde (ştiţi voi, tipa de 17 ani care a luat cu asalt lumea şi a fost încoronată regina muzicii alternative) continuă acest trend cu o compoziţie de zile mari: Yellow Flicker Beat. Poate nu sună, dar e.

Şi tocmai mi-am adus aminte că am lipsit mai mult sau mai puţin de nouă luni de pe meleagurile astea. Nu bat apropouri despre bebeluşi. Nouă luni pline de piese grozave, apariţii noi, albume geniale de la Lana Del Slay, Lykke Li, Miranda Lambert, Banks, Coldplay, Lily Allen etc. etc. dar nu mai contează acum. Precum Lorde, m-am întors şi o să rămân. Doamne-ajută!

Înapoi la piesă, "Yellow Flicker Beat" este o compoziţie pop-alternativ specifică lui Lorde, însă cel care a stat la volanul producţiei este unul şi unicul Paul Epworth. Dacă nu vă sună cunoscut, să ştiţi că a ajutat mulţi artişti consacraţi precum Adele şi a făcut o treabă bună. Aşadar şi prin urmare, cu Paul Epworth la volan, piesa începe cu un murmurat sihastru şi cu vocea răguşită a neozeelandezei şi cu nişte sunete întunecate, astfel încât nu ştii în ce direcţie o să o apuce cântecul; apoi apare refrenul.

REFRENUL.

Lorde cântă din perspectiva personajului Katniss despre putere, emoţie şi implicare (nu ştiu firul narativ, dar aşa pare) peste un beat interesant, extraterestru, obscur şi luminos în acelaşi timp. Este un ceea ce s-ar zice un "earworm": înseamnă că sună grozav şi te prinde, pe româneşte.

Aşa cum am mai făcut o (singură) dată aici, voi nota piesa cu stele dovleci. Eu zic că merită 4,5/5 dovleci. Jumătatea rămasă o păstrăm să o mâncăm în octombrie care bate la uşă. Să tot vină surprize frumoase.

Un mijloc de toamnă fericit,
Peach

New single: Shakira feat. Rihanna - Can't Remember To Forget You

Shaaaaaaakira s-a întors. În sfârşit. După un 2013 totalmente sec în ceea ce priveşte cariera ei (bine, neluând în seamă înregistrarea noului album), superdiva latino a scos la înaintare piesa "Can't Remember To Forget You", în complot cu Rihanna. Ditamai colaborarea, trebuie să recunoaştem. Şi asta e ceea ce a ieşit:

Cu ce aş putea începe...În primul rând, piesa este o sticluţă foarte concentrată de new wave, pop-rock şi reggae, cu versuri despre "acel tip care îţi intră pe sub piele şi nu mai poţi scăpa de el". Instrumental, nu reprezintă vreo inovaţie, poate doar îmbinarea interesantă (şi destul de copleşitoare) între genuri. Atât Shakira, cât şi Rihanna au o performanţă vocală foarte bună (şocant...), însă vocile lor superbe mi se par un pic afundate în instrumentalul fioros şi foarte puternic.

S-a spus că nu e destul de mult "bam!" în piesă. Nu neg. S-a spus că mai mergea puţină Rihanna. Nu neg. S-a mai spus şi că, ironic, e o melodie uşor de uitat...Nu neg nici asta. Totuşi, aviz pentru toţi cei care au descoperit-o recent, piesa este un grower. Într-adevăr, se putea stoarce mai mult din această colaborare divină, însă "Can't Remember To Forget You" este o forţă care nu este croită pentru urechile oricărui ascultător, în ciuda aranjamentului destul de mainstream. Apreciez întoarcerea la diva pop-rock ce a fost acum mai multişori ani Shakira şi apreciez ideea colaborării, chiar dacă melodia pare uşor nenaturală pentru Rihanna. Şi versurile sunt şi ele oarecum catchy, însă substanţa lor este ascunsă printre cuvintele ce se încurcă printre instrumentalul virulent şi interprertare, cele două cântând despre acel bărbat de care s-au îndrăgostit aiurea, dar care a rămas o amintire vie (şi fierbinte, se înţelege). Ca o pungă de popcorn: nu mai poţi mânca încă una, dar, ba da, poţi.

Concluzia ar fi că piesa este una destul de bună, puternică, dar uşor nememorabilă. Colaborare ca asta e una pe mileniu. Nu cred că o să le mai vedem vreodată cântând împreună, aşa că gustaţi piesa cât mai puteţi.

By the way, Music chowder evaluează piesele cu dovleci, maximul fiind de cinci dovleci. Pentru că stelele sunt prea mainstream. Iar "Can't Remember To Forget You" primeşte 3,5 din cinci dovleci. Yaaay!

Au aterizat topurile

Ok, am ales ca la fasole piesele care vor oarecum concura pentru titlul de "cea mai bună producţie românească/internaţională" şi acuş este cazul să desfacem rezultatele. La ambele categorii, am ales opt criterii profesioniste (în principiu) şi am făcut un top pentru fiecare criteriu. Piesa care a adunat cele mai multe puncte, lojic, a câştigat. Trecând peste faptul că toată strădania a durat...ceva, aici sunt clasamentele la cele două categorii (tobe):

Producţii româneşti

5. Grasu XXL feat. Ami - Deja Vu
4. Antonia feat. Puya - Hurricane
3. Elena feat. Glance - Ecou

Le lăsăm un pic deoparte pe primele două, pentru o ţârică de suspans.

Producţii internaţionale

5. Beyoncé - XO
4. Daft Punk feat. Pharell Williams & Nile Rogers - Get Lucky
3. Lorde - Royals

Idem; şi ţin să amintesc că toate piesele sunt foarte bune, iar diferenţele dintre locuri, la ambele categorii, au fost minuscule.

Acum, premiul Music chowder pentru cea mai bună producţie românească a anului 2013...

se acordă...

piesei...

Felicitări Luciei pentru piesa superbă şi videoclipul emoţionant. Emmah Toris a fost la un fir de păr distanţă de primul loc, aşa că merită şi ea felicitări pentru "Ne întâmplăm", precum toate melodiile pe care le-am cules.

Iar pe plan internaţional, fără a mai ocupa spaţiu degeaba, marele premiu Music chowder se acordă...

Lanei Del Rey, pentru frumuseţea de "Young And Beautiful". Să nu uităm, totuşi, de piesa infernal de catchy a lui Oh Land, "Renaisance Girls".

2013 a fost un an grozav în materie de muzică, trebuie să repet. Albume geniale, piese memorabile şi artişti dedicaţi. Şi Miley Cyrus. De-abia aştept să văd ce se va stoarce din 2014.

Am încheiat trilogia premiilor pentru anul trecut, aşa că mă voi axa, de acum, pe recenzii şi lansări noi. Şi surprize. Răspund la orice întrebări neidioate legate de blog.

O săptămână minunată,
Peach

2013 şi minunile lui muzicale. Bun venit, 2014! (continuare)

Artă and that's it

Am vorbit despre cele mai bune zece piese româneşti din 2013, a sosit timpul să mutăm privirea pe întreg mapamondul. Aproape. Am ales, şi de data asta, zece capodopere ale muzicii internaţionale. Normal că a fost destul de greu la cules, însă piesele cu pricina merită toată admiraţia pentru că au dus chestia numită muzică pe noi culmi.

1. Daft Punk feat. Pharell Williams & Nile Rogers - Get Lucky

Daft Punk, adică doi regi ai muzicii dance care poartă non-stop căşti de roboţi de care nimic nu trece, au bombardat în 2013 lumea muzicală cu un nou album meşterit cu ultra profesionalism. De pe el, au remorcat o piesă extrem de interesantă, produsă de (tobe) Pharell Williams. Dincolo de producţia impecabilă sugerată, piesa combină toate decadele muzicale de la '70 încoace fără a fi inaccesibilă publicului modern. Toată haita din spatele ei au avut grijă să găsească nişte acorduri care reuşesc să gâdile bine osul plăcerii auditive, astea plus versurile infernal de şlagăroase pe vocea distinctă a lui Pharell Williams au reuşit să facă piesa una dintre cele mai bune ale anului 2013. Sau cea mai bună, după n surse.

2. Beyoncé - XO

Înainte de 13 decembrie 2013, au existat multe suspiciuni cum că ea, Queen B, ar coace un album nou, al cincilea din carieră. Desigur, erau doar zvonuri. Ba nu. Noul album omonim a fost lansat în miezul nopţii, fără niciun avertisment, iar restul e istorie. Vânzări record, fani înnebuniţi, laude peste laude şi "cel mai de succes album din cariera ei", pare-se. Lead-single-ul lui este imnul pop-electronic "XO", compus, în mare, de atotcreativul Ryan Tedder. Vocea superbă a divei cade ca o ghilotină peste instrumentalul delicios de experimental, cântând despre (ceea ce a trebuit clarificat) "a iubi pe cineva înainte de a-l pierde". Ce pot spune, beat-ul este genial, iar piesa ca atare este o formulă infailibilă, ca şi albumul. Artificii.

3. Lorde - Royals

Asemănător cu amintita Emmah Toris, Lorde a păşit în privirea lumii de nicăieri. Cântăreaţa neo-zeelandeză de 17 ani (cu numele pronunţat [lo:rd]) a câştigat şi ea un concurs de talente la şcoala în care învăţa şi, într-un fel sau altul, a scos albumul visurilor sale. Un album art pop-alternative despre viaţa simplă de adolescent numit "Pure Heroine". Căpetenia lui este piesa "Royals" care a avut un succes total neaşteptat în 'Murica, ajungând pe primul loc în Billboard Hot 100. Faima melodiei sa răspândit rapid în toată lumea şi gata, Lorde a luat cu asalt vieţile tuturor şi s-a impus fantastic. Piesa mai sus amintită este printre preferatele citicilor din 2013 şi a şi câştigat un concurs de compoziţie în ţara de baştină a lui Lorde. În sine, este o compoziţie simplă (stil minimal) cu parfum de art pop şi versuri în care se poate recunoaşte oricine de vârsta ei. Exact simplitatea şi sinceritatea piesei (şi ale albumului) sunt cele care au urcat-o pe culmile succesului şi care o vor păstra acolo pe Lorde îndeajuns de mult încât să nu rămână în breasla one-hit-wonder-ilor.

4. Autre Ne Veut - Play By Play

Pun pariu pe orice că absolut nimeni din cei care citesc acum n-a auzit în viaţa lui de Autre Ne Veut. Acest "I want no other" este un umil artist din NYC care şi-a început cariera de cântăreţ-compozitor în 2010. În 2013, el şi-a lansat cel de-al doilea album, produs de el însuşi (OMG), botezat "Anxiety". Lead-single-ul lui: bucăţica de R&B alternativ " Play By Play". Ce pot să spun despre piesa asta...Este fenomenală. Are o producţie divină cu absolut tot ce înseamnă Pop/R&B/Electronic, concentrată în aşa fel încât să nu te lase să răsufli. Vocea lui languroaso-puternică se luptă cu instrumentalul extrem de complex, rezultând ceva vulcanic şi colorat. Albumul său este denumit unul din cele mai bune ale anului trecut (războindu-se cu "Beyoncé", normal), iar piesa de faţă este ridicată în slăvi. Merită. Nu sunt eu mare fan al odiseelor electronice, însă "Play By Play" chiar e un must listen.

5. Taylor Swift - Red

"Red" este un album superb. Precum Taylor. A avut un succes formidabil şi vânzări fabuloase, a primit o grămadă de premii, a fost aclamat de critici ş.a.m.d. Al cincilea single de pe album îi poartă numele şi a fost lansat în vara lui 2013. "Red" păstrează dulceaţa şi aspectul de pâine caldă al pieselor specifice lui Taylor Swift, însă are ceva în plus. Un dramatism atât în versuri, cât şi în instrumental, un auto-tune delicios ataşat de refren, o performanţă sinceră şi apăsată din partea lui Taylor. Este o piesă care chiar pică bine şi care arată ce poate cea mai celebră artistă country a momentului. Pică bine oricui, în orice moment al zilei şi este foarte frumos produsă. Chiar dacă este o (altă) piesă de despărţire, Taylor reuşeşte să surprindă ideea esenţializând-o în culori şi comparaţii la care nu mai ea se putea gândi. Să o aplaudăm din nou pe Taylor Swift pentru un album excelent şi să aşteptăm cel de-al cincilea său album, care o să cadă din cer, mai devreme sau mai târziu, în 2014.

6. Lana Del Rey - Young And Beautiful

All hail the one and only Queen Lana. Artista este cel mai bun lucru pe care l-a păţit muzica în 2012. Albumul său de debut comercial, "Born To Die", impecabil, genial, dramatic, perfect, fabulos şi-a încheiat odiseea în decembrie 2013 prin scurtmetrajul de poveste "Tropico". Asta nu înseamnă că Lana Del Genius nu a fost implicată şi în alte proiecte. Lana a fost recrutată să scrie o piesă pentru coloana sonoră a celebrului film "Marele Gatsby". L-a luat frumuşel de mânuţă pe bunul său tovarăş Rick Nowels şi au scris împreună capodopera "Young And Beautiful", care, nu se poate, a servit drept lead single pentru albumul cu piesele din respectiva coloană sonoră. "Young And Beautiful" este o baladă rock alternativ cu elemente de indie imaculat produsă şi care are un dramatism delicios, specific Lanei. Vocea ei fumurie abundă în ecouri înşirate pe un instrumental "haunting". Iar refrenul îţi topeşte sufletul: "Mă vei mai iubi când nu voi mai fi tânără şi frumoasă? Mă vei mai iubi când nu voi mai aveau decât sufletul meu îndurerat?". Normal că te vom iubi, Lana. Piesa ta este o adevărată bijuterie. Îţi aşteptăm albumul pe care ni l-ai promis în 2014.

7. Katy Perry - Roar

Katy Perry a început să-şi afişeze statutul de femeie puternică prin albumul lansat în octombrie 2013, "Prism". Sigur, are suişuri şi coborâşuri, însă primele trei piese lansate, "Roar", "Unconditionally" şi "Dark Horse" sunt cu siguranţă suişuri şi merită ascultate. Lead single-ul este piesa power pop "Roar", care chiar o arată pe Katy ca o femeie puternică. Deşi este evident produsă pentru succes comercial, mesajul piesei este unul optimist şi bine pironit. Katy cântă despre voinţă şi reinventare de sine pe o producţie consistentă şi solidă, iar interpretarea ei arată că a evoluat destul de mult pe plan vocal. Dacă stai să urmăreşti cu videoclipul, rămâi cu mentalitatea de "sunt puternic, nimic nu mă doboară, nu mă las înfrânt, you're gonna hear me roaaaaaaar", la o adică, melodia are efectul dorit. Este o briză tropicală de auto-determinare bine gândită şi bine făurită. She can roar!

8. Oh Land - Renaissance Girls

Nici de Oh Land n-aţi auzit. Daneza de 28 de ani (din al cărei nume real derivă numele de scenă) şi-a lansat anul trecut cel de-al treilea album, "Wish Bone". Înainte de asta, a aruncat în luptă lead single-ul "Renaissance Girls", un mic diamant indie-dance periculos de catchy. Serios. Nu am putut să nu o ascult de 20 de ori la rând după ce am rumegat-o mai bine: piesa este perfect produsă astfel încât să prindă la public. Şi totuşi, n-a prins. Nu pentru că nu ar fi o melodie bună, ci pentru că Oh Land mai are ceva de parcurs până să sară în ochi. Oricum, imnul pseudo-feminist este foarte bine construit, atât liric, cât şi instrumental, astfel încât să se întipărească bine în memorie. Este un spectacol auditiv şi merită ascultată. Cine ştie, poate va avea, în cele din urmă un succes neaşteptat, right #Gotye?

9. Birdy - Wings

Birdy a primit multă atenţie din partea omenirii după lansarea primului album omonim, dar mai ales după preluarea piesei "Skinny Love", de la Bon Iver. Superba, emoţionanta "Skinny Love". Artista, însă, a reuşit să se autodepăşească prin piesa "Wings" de pe albumul "Fire Within", lansat anul trecut. Este o doză bună de perfecţiune Birdy-cească şi îmi lasă senzaţia că a fost opţiunea-glonţ pentru lead single. Melodia este compusă de ea însăşi şi Ryan Tedder (ţineţi minte?) şi e absolut gorgeous. Sinceră, romantică, cu versuri geniale marca Birdy, o muzicalitate feerică şi o producţie jos-pălăria. Evident, are toate calităţile pentru a se afla pe lista de faţă. Melodia şi albumul în sine arată maturizarea muzicală a artistei şi faptul că reprezintă un rezervor fără fund de lirism şi imaginaţie autentice. Horray to Birdy!

10. Macklemore & Ryan Lewis feat. Mary Lambert - Same Love

Macklemore este atât de cunoscut şi uzual încât nu mai e cazul să trăncănesc despre el, aşa că trec direct la subiect. Ceea ce face melodia atât de specială sunt mesajul pacifist şi sinceritatea prin care este transmis. Piesa are o instrumenaţie simplă, guvernată de un pian ca la şcoală (ceea ce nu reprezintă un lucru rău). Astfel, ea triumfă prin versuri şi prin interpretare. Macklemore are un rap foarte frumos şi sincer, ca un discurs pentru egalitate, el cântă ca şi cum toate acele treburi l-ar reprezenta. Şi vine Mary Lambert, cu la fel de multă căldură, cu un glas fin şi cu un vers care are menirea de a se paraşuta la inima ascultătorului: "My love, she keeps me warm". Nu vreau să dezbat ideea desfăcută în piesă, ci doar să spun că este un imn perfect al acceptării şi al dragostei faţă de aproape, oricare ar fi orientarea lui. O melodie...frumoasă, pur şi simplu, senină şi caldă şi care îşi merită nominalizarea la Grammy.

Şi asta fu cea de-a doua listă. Ţin din nou să vă urez un an minunat, plin de dorinţe împlinite şi iubire. Nu e nevoie să spun că a fost criminal de greu să le aleg pe cele mai bune cinci piese, însă fapta a fost comisă şi iată-le aici pe cele "calificate" (ţin să menţionez că nu am putut să fac o triere întru totul critică, astfel că am vărsat şi puţină subiectivitate generală):

Daft Punk feat. Pharell Williams & Nile Rogers - Get Lucky
Beyoncé - XO
Lorde - Royals
Lana Del Rey - Young And Beautiful
Oh Land - Renaissance Girls

A fost o alegere cumplit de grea, aşa că voi merge acum să plâng într-un colţ. Ne vedem postarea viitoare.

Cheers,
Peach
     

2013 şi minunile lui muzicale. Bun venit, 2014!

Frumos an 2013. Cel puţin nu ştiu cum vi sa părut vouă, nici pentru mine au fost 365 de zile din catifea roz, însă s-au întâmplat multe şi memorabile. Mai ales în muzică. Pe terenul ăsta, mulţi s-au accidentat, au înscris goluri de şapte puncte, au revenit, s-au distrat, şi-au fructificat zilele la maximum pentru a veni cu ceva nou. 

Cu ocazia sfârşitului de an, vreau să organizez un soi de top al celor mai bune producţii din 2013, româneşti şi internaţionale, pentru, că, na, şi muzica românească s-a întremat puţin şi merită o jumătate de postare.

A, da, bun venit pe bloguşor. Eu sunt Peach. Mulţumesc pentru timpul acordat.

Frumuseţi autohtone

 Yep, industria muzicală românească a reuşit, în 2013, să iasă din sfera manelelor şi a producţiilor kitsch. Pe de o parte. Pe de alta, a reuşit să se afunde mai tare, vezi "E marfă tare". Am reuşit, totuşi, să culeg 10(zece) piese care arată că încă mai există sepranţă pentru ţara care a dat atâţia artişti talentaţi, dar care n-au putut să găsesească compozitori cu imaginaţie. Şiş. Aici sunt acele piese care chiar merită ascultate şi chiar sunt bune:

1. Antonia feat. Puya - Hurricane

Antonia e o tipă talentată. Ne-a arătat asta prin single-ul de oarecum debut "Marionette" şi prin prestaţia de la primul sezon din Vocea României. Sigur, şi prin colaborarea cu Vunk, "Pleacă". La o adică, Antonia a avut suişuri şi coborâşuri în ceea ce priveşte piesele, dar şi-a păstrat întotdeauna farmecul şi vocea. Şi farmecul. Anul 2013 i-a adus sub brad single-ul "Marabou", o producţie interesantă, senzuală, meşterită de compozitorul suedez Thomas Troelsen. Popjustice.com spune că e "extremely good" şi sunt cât de cât de acord, pentru că este Antonia at her best, cum s-ar zice. Dar ea nu putea să domine anul doar cu "Marabou", aşa că a mai înregistrat o piesă fenomenal produsă (raportat la ce poate muzica românrească) cântată cu ajutorul lui Puya (care, mă rog, face 75% din piesă). Lăsând la o parte refrenul cam şubred şi nepotrivirea dintre părţile celor doi artişti, colaborarea mi se pare una foarte bună, curată şi care ţi se lipeşte repede de buze. Bravo.

2. Grasu XXL feat. Ami - Deja Vu

Grasu XXL - un rapper cu o voce interesantă şi mai puţine kilograme decât sugerează numele. Ami - o fostă concurentă de la X Factor cu glas lacrimogen şi păr creţ. Cei doi au reuşit să ajungă la un numitor comun, dacă există, pe frumuseţea "Deja Vu". Găseşti în ea de toate: versuri cu sens, producţie curată, refren catchy, contrast între vocea lui Ami şi atmosfera piesei, rap bun, videoclip artsy. Normal că a prins repede la public şi a detonat topurile ca TNT-ul în desene. Cel mai interesant lucru e ideea că nu este o piesă tocmai mainstream, riscând cu un peisaj mai sumbru şi versuri despre o iubire care se clatină, dar e bine că este apreciată, iar publicul o gustă. Mai rar soiul ăsta de melodie, zic eu.

3. Paula Seling - Pansament

Paula Seling este una din puţinele vedete româneşti care cântă foarte bine şi cântă ce-i place, îşi face meseria cu pasiune. E cântăreaţa mea româncă preferată, să o zic pe şleau. Din nou zic, ea "cântă" şi nu rapăie nişte cuvinte îndesate în versuri prea scurte ca durată. "Pansament" e un exemplu de astfel de piesă. Paula a făcut de la Eurovision încoace o mulţime de piese frumoase şi bine gândite, care, însă, nu au făcut prea bine contact cu publicul larg. Na, dacă e o femeie cuminte care nu se dă în stambă cu cine ştie ce nume. Dar a reuşit să se facă mai bine cunoscută cu această melodie produsă cu ceata DeMoga. E simplă, senină, are o orchestraţie sinceră şi deschisă, o interpretare a la Paula şi versuri care se topesc pe inimă, e un moment plăcut şi îşi merită locul aici. Apropo, Paula şi Ovi se pare că au gânduri pentru Eurovision 2014 cu o piesă "Miracle" pentru care au lansat un snippet. Vă invit să-l youtubiţi şi să-l ascultaţi pentru că e ceva.

4. Elena feat. Glance - Ecou

Nu mi-a plăcut din prima piesa. Nu am ascultat-o nici cu atenţie, ce-i drept. Este o bucăţică de pop aproape bubblegum care o pune perfect în valoare pe Elena şi cam era cazul. Ce pot să spun acum despre "Ecou" este că îmi place, chiar îmi place. A fost primul tanc din revoluţia instrumentală românească de anul ăsta. Are sintetizatoare care nu umblă aiurea şi po atmosferă dulce şi roz, surprinsă şi în videoclip. Şi versuri lucioase, cum îmi place mie să zic, pentru că fiecare cuvinţel a fost ales ca o piesă de puzzle, cel puţin aşa îmi lasă impresia. Foarte potrivită şi partea de rap a lui Glance care, spre deosebire de alte încercări de piese, nu dărâmă tot turnul. Am ascultat-o şi la Te cunosc de undeva, la o ediţie specială, iar interpretatarea, mai ales a Elenei, mi-a lăsat fiori, drept vorbind. Piesa foloseşte toate atuurile pieselor pop mai de succes din ultimii ani şi nu dă greş. Sunt sigur că, odată cu succesul ei, mai mulţi ochi au fost îndreptaţi către Glance şi, mai ales, către Elena, care începe să se impună din ce în ce mai bine cu piese mai solide. Like!

5. Lucia - Hide (Like Stars)

Wow. Pur şi simplu. Melodia este atât de dulce, de sensibilă şi plină de emoţie că "I must hit a wall to feel manly again" (citez un meme). La prima ascultare, nici nu mi-am dat seama că e o piesă neaoşă, nici nu o ştiam pe Lucia, apoi m-am bucurat să aflu mai multe despre ea. Este o evoluţie interesantă de la dramaticul "Silence" la aşa un curcubeu de piesă. Producţia este fantastică, nu mi-a trecut prin minte că se poate fabrica aşa ceva în România. Versurile sunt luminoase şi dulci şi nu ai cum să nu rămâi cu "Happiness is gonna catch you" în minte după ce le asculţi. Şi videoclipul...vai, videoclipul. Trebuie să primească un oscar, ceva, nu ştiu. Sunt doi îngeraşi care se joacă prin natură atât de senin şi de frumos şi se întâlnesc în lanul de grâu prin care se plimbă Lucia. Nu dezvălui prea multe, vă las să-l urmăriţi. Ploaie de bile albe pentru Lucia.

6. Delia - U (Fighting with my ghosts)

Delia a mărturisit că această piesă o reprezintă şi arată ceea ce îi place să facă, muzical vorbind. Atunci, e bine că proaspătul mentor câştigător al X Factor a reuşit să găsească o formulă care să arate cât de badass este."U" este un alternative (da, alternative) foarte reuşit. Vocea Deliei se îmbină perfect cu fundalul minimalist care schimbă strategic instrumentele, astfel încât să scoată în evidenţă saxofonul, vocea, strofele şi tot ce are original piesa asta, pentru că este o prezenţă interesantă în peisajul muzical românesc. Versurile sunt şi ele îndrăzneţe ca structură şi destul de semnificative, chiar dacă nu prezintă mai nimic catchy. Critic vorbind, "U" exte un experiment cu succes. Toate elementele de originalitate şi vocea şmexy a Deliei au făcut-o o piesă solidă şi sănătoasă.

7. Nicole Cherry - Memories

Nicole Cherry a apărut aşa, dintr-o dată, în muzică, cum sare pâinea prăjită din toaster. Fata asta duper-talentată de la Dinu Lipatti a adus cu ea o piesă reggae care i se potriveşte mănuşă. La numai 14 ani, a invadat toate topurile şi a strâns o grămadă de admiratori. Eu văd melodia asta ca pe o lecţie de reggae, pentru că au fost o grămadă de artişti români care au încercat stilul ăsta şi s-au ales cu praf în ochi. Nicole Cherry l-a abordat foarte bine din punct de vedere vocal şi liric şi s-a pomenit printre cei mai urmăriţi cântăreţi români ai momentului. Piesa nu este complicată din punct de vedere instrumental, dar nici nu se prăbuşeşte pe partea asta. A triumfat prin versurile de bun gust şi melodia foarte catchy. La puţin timp, by the way, a lansat şi balada a la Jordin Sparks "Yes I Can". Sigur vom mai auzi de Nicole Cherry de acum încolo.

8. Guess Who - Onoare

Guess Who este cam cel mai bun rapper român. El s-a impus cel mai bine piaţă cu piese sincere şi versuri bine construite. Aşa, s-a întors în 2013 în prim-plan cu un fel de imn naţional hip hop, "Onoare". Prestaţia sa pe piesă este, ca de obicei, ireproşabilă, însă structura teatrală este cea care face melodia atât de specială. Se deschide cu un solo de trompete militare care sunt folosite şi în restul piesei, apoi Guess Who îşi dezlănţuie forţa creatore în materie de versuri pe nişte strofe şi un refren pline de forţă, dar uşor de reţinut. Înainte să se cânte refrenul pentru ultima dată, este rulat un monolog al regretatului Sergiu Nicolaescu din filmul "Triunghiul bermudelor". Toată desfăşurarea de forţe din piesă este genială şi arată că tema a fost luată foarte în serios şi prelucrată astfel încât să placă oricui şi să schimbe ceva. N-ai cum să nu-l admiri pe Guess Who pentru o asemena bijuterie.

9. Andreea Bănică feat. What's Up - În lipsa ta

Sau Ecou 2.0, cum mi s-a părut prima dată. De fapt, chiar dacă amândouă piesele sunt roz şi pufoase şi au producţii foarte asemănătoare, ceea ce le diferenţiază este interpretarea şi stilul. "În Lipsa Ta" este mult mai alertă şi foloseşte mai multe elemente, în timp ce interpretarea Andreei, care s-a întrecut pe sine însăşi, este mai îndrăzneaţă şi mai senzuală, dacă se poate spune aşa. Pe aceeşi idee, interpretarea lui What's Up este mai cuminte decât cea a lui Glance. "Ecou", însă, câştigă detaşat la capitolul producţie. Totuşi, nu e nevoie să facem comparaţie. Fiecare piesă are povestea şi caracterul ei. Cert este că "În Lipsa Ta" este îndeajuns de şlagăroasă şi bine construită pentru a nu ocupa loc degeaba în topurile româneşti. Ştiu, este o melodie destul de mainstream, dar reuşeşte foarte bine să sufle fericire fără să pară kitsch, iar Andreea Bănică a evoluat mult în bine odată cu piesa de faţă.

10. Emmah Toris - Ne întâmplăm

La final, o bijuterie indie-trip hop memorabilă. Habar n-am cum s-a ivit Emmah Toris prin preajmă, însă a făcut-o atât de bine încât ar fi păcat să plece. "Ne întâmplăm", şi zic fără să dau ture pe lângă tufiş, are cele mai bune versuri din întreaga listă. O melodie românească n-am auzit în toţi anii ăştia să aibă atât lirism şi atâta profunzime precum piesa asta. Sună exact ca o poezie a unui mare autor uitată prin droaiele de volume. Producţia şi interpretarea aduc aminte de Lana Del Rey, fiind, într-un fel, o combinaţie între piesele sale "Carmen" şi "Summertime Sadness". Nu întrevedeam o asemenea melodie atât de bună în viitorul apropiat. Şi vocea artistei este una specială, o combinaţie între multe voci celebre, precum Kylie Minogue sau Loredana Groza. E o gură de aer proaspăt binemeritat în industria românească şi sper să avem ocazia să ascultăm un album Emmah Toris.


Dintre toate aceste piese, am cules cele mai bune cinci. Una din ele o voi numi cea mai bună producţie românească din 2013. Încă nu ştiu care, şi mi-a fost greu să aleg din cele zece, însă acestea sunt melodiile cu pricina. Voi face un top din cele cinci o postare mai târziu, după lista cu cele mai bune zece producţii internaţionale din 2013.
Et voila, piesele. 

Antonia feat. Puya - Hurricane
Grasu XXL feat. Ami - Deja Vu
Elena Gheorghe feat. Glance - Ecou
Lucia - Hide (Like Stars)
Emmah Toris - Ne întâmplăm

Dacă aţi citit până aici, vă mulţumesc din nou şi vă urez un 2014 plin de sănătate bucurie şi realizări. Sper că nu am deranjat pe nimeni cu alegerile mele, remember: sunt părerile mele critice.

La mulţi ani!