Mamă, ce titlu academic am putut să scot.
A trecut aproape o săptămână de la lansarea pieselor ce se vor război pentru a ne reprezenta ţărişoara la acest concurs de proporţii numit Eurovision. Eu mi-am luat această pauză pentru a le cântări şi a urmări şi ce s-a mai lansat prin lume (chestiuni de care o să vorbesc în următoarele postări) şi am ajuns la nişte concluzii. Hai să vedem ce ne pregăteşte Finala Selecţiei Naţionale, toate cele 12 piese.
Să vă amintesc că supa de muzică mai conţine şi ardei? Consider că trebuie reamintit.
O să notez fiecare piesă cu dovleci Eurovision, ce reprezintă atât valoarea ei, cât şi potenţialul de a ne reprezenta la Viena.
Luminiţa Anghel - A Million Stars
Ca să vezi, începem cu marea favorită. A treia încercare a Luminiţei Anghel din ultimii şase ani de a ne (re)prezenta la concurs este semnată de veteranii Eurovision România Andrei Tudor şi Cristian Faur, care au complotat pentru a meşteri cea mai eurovisionistică piesă posibilă, pe care să o trimitem la Viena ca să câştige cu punctaj maxim şi să ajungă un über-hit internaţional. E o baladă decentă, cu influenţe orientale, dar mai e ceva. Sunteţi pregătiţi? Lucruri care nu-mi plac la piesa asta:
- Melanjul oribil de muzică orchestrală, cu o notă retro şi dubstep. Da, asta este tot opera lui Cristian Faur, acelaşi om care a considerat că e o idee bună să arunce un contratenor, pop de plastic şi dubstep în aceeaşi oală şi să scoată reprezentanta noastră la Eurovision din 2013. Inserţia de dubstep pe refren este total anticlimatică şi pe dinafară şi denotă disperare de a atrage atenţia. Dacă motivul din spatele acestei decizii este acela de a atrage "tineretul", ei bine, tineretul nu o va muşca. Punct.
- Versurile de grădiniţă, chiar mai rău. Nici nu ştiu exact despre ce ar trebui să fie vorba: iubire? optimism? un soi de celebrare à la "Miracle"? Aceste chestii se întrepătrund până când nimic nu mai are sens. Ce m-a zgâriat cel mai mult pe ureche este următoarea rimă: "Sorrow and pain fade away/Far away"
- Dramatismul inutil. Notele lungi care caută cu disperare atenţie. Una zdravănă pe bridge şi o rachetă de notă care încheie piesa într-un punct maxim, acompaniată de un pian turbat. Nu au vreun rol important în economia piesei, Doar plusează artificial la capitolul spectaculozitate.
- Compoziţia formulaică. E un calapod care poate supravieţui doar în cadrul concursului. Unul mâncător de puncte, care face ca piesa să nu prezinte un anume interes în afara concursului.
În afară de acestea, nu e o piesă care să îmi displacă în halul ăsta. Iar cu doamna Luminiţa Anghel nu am absolut nimic, dimpotrivă. Per total, o consider pur şi simplu forţată şi aiurea. E, oricum, printre cele mai bune din setul de melodii de anul aceata.
Am scris mai mult despre ea pentru că, după cum am zis, este marea favorită şi este venerată de multă lume şi am dorit să clarific nişte lucruri.
3,5/5
Aurelian Temişan feat. Alexa - Chica latina
Temiiii. Te-ai gândit să cochetezi cu Eurovisionul, ai? Avem aici două voci foarte bune, care se amestecă bine, şi o piesă care este un fel de clişeu latino-pop cu influenţe electronice şi cu versuri la fel de clişeice. Nu neg că e catchy, dar... nu o consider fenomenală. E meh, chiar şi pentru Eurovision. Dar sună ca şi cum ar putea avea succes comercial la noi în ţară.
2/5
Voltaj - De la capăt
Mai ţineţi minte topul de melodii de la final de an? Da, nu am inclus piesa celor de la Voltaj în el. Am considerat-o plictisitoare şi lipsită de acel ceva, în ciuda versurilor frumoase şi a mesajului transmis. Mai mult decât atât, încă mi se pare ciudat să văd această trupă îndepărtându-se total de stilul lor speed metal cu care au cucerit românii acum ceva ani, alegând să meargă pe o direcţie mai pop - de obicei, eu nu condamn această alegere, vezi Taylor Swift (iar aţi crezut că nu o să daţi de ea într-o postare Music chowder?) - însă această direcţie nu le pune în evidenţă valoarea artistică. "De la capăt" e ok, mi se pare o piesă foarte adevărată şi plină de implicare, dar, ca sonoritate, e destul de fadă. E de bun gust, dar nu ştiu ce ar putea spune Europa despre ea dacă ar câştiga, dacă vor vedea în ea clasă şi fineţe sau lipsă de culoare.
4/5
Băieţii - Dragoste în lanţuri
Când credeai că ai scăpat de trupe de băieţi sau de comercialism muzical românesc, dai de amândouă, la pachet. Nu prea ştiu care a fost judecata juriului în legătură cu piesa "Dragoste în lanțuri" (care, în mod surprinzător, nu are legătură cu "Fifty Shades of Gray"), dar cred că latura lor necunoscută de basic fangirl şi-a spus cuvântul. Sună ca ceva ce am auzit de xşpe mii de ori la radio şi de-abia aşteptam să se termine. Cea mai bună parte din piesa asta, dacă se poate spune aşa, sunt versurile. Unul dintre compozitori e Liviu Vârciu, by the way. Per total, însă,
1,5/5
Blue Noise - Love Won't Run Away
Prima dată când am ascultat piesa asta, mi s-a adus aminte de grupul a capella Pentatonix. Apoi, mi-am dat seama că aduce un pic şi a ceva ce ar putea fi pe "Medúlla" al lui Björk, dar mult mai pop şi mai puţin interesant. Nu e o piesă rea, performanţa lor e foarte bună şi, pe deasupra, este cel mai original număr din această finală.
3/5
Rodica Aculova - My Light
Original trimisă la selecţia naţională a Moldovei, "My Light" a fost respinsă şi retrimisă la noi, unde a trecut. Ce-i drept, nu este o piesă aşa de rea pe cât o descriu majoritatea, dar este o baladă destul de fadă şi nu prea prezintă interes. Ar fi bună, însă, pentru un film micuţ. Live, nu sună aşa de elegant, dar, în mod ironic, notele înalte şi lungi sună perfect. În orice caz, e o piesă drăguţică. Fără niciun fel de sare şi piper (sau originalitate) totuşi.
2,5/5
Cristina Vasiu - Nowhere
"Nowhere" este singura piesă românească pe care am auzit-o ultima vreme care să aibă o producţie electro de calitate. Pe bune. Vocea ei sună bine pentru acest gen şi se potriveşte cu piesa, însă, per total, nu este un cântec care să îmi spună prea multe sau care să aibă vreun vers notabil. Apreciez, însă, încercarea de a face o piesă cu un sound modern. Melodia, din păcate, clachează la capitolul compoziţie.
3,5/5
Tudor Turcu - Save Us
Această piesă a fostului câştigător X Factor este ceva mai bună decât ultima sa încercare la Eurovision, dar tot nu pot spune că e ceva impresionant. Versurile transmit un mesaj, producţia îmbină plăcut elemente de pop, folk şi rock, însă nu consider că încheagă un dramatism potrivit, iar versul "Time to save us" se repetă totuşi de prea multe ori. Piesa îţi captează atenţia, însă evolueză liniar şi o pierde între timp. Chiar şi aşa, prestaţia lui Tudor Turcu este grozavă ca întotdeauna.
3/5
Super Trooper - Secret Place
A, uite, ne-am întors la Eurovision 1988. Pop-funk numai bun pentru o zi însorită de mers prin oraş şi altele. "Secret Place", pentru mine, sună ca o piesă ce poate face lejer parte din playlist-ul pentru Kaufland şi îmi aduce aminte dubios de mult de Modern Talking. N-am găsit nimic interesant, nimic notabil, nimic care să justifice locul în cursa pentru a ne reprezenta ţara la Eurovision. Are un aer prea anii '80 şi prea insipid. Poate tata ar fi de altă părere.
2/5
Ovidiu Anton - Still Alive
Ultimele trei piese din această listă sunt, ca o coincidenţă, toate scrise de compozitori străini. Această piesă a lui Ovidiu Anton are în spate o echipă suedeză. Aşadar, mă aşteptam să fie ceva foarte interesant, dar am cam fost lăsat cu ochii în soare. E o piesă ok, care aduce aminte de Bon Jovi, dar compoziţia este destul de lipsită de idei măreţe, iar versurile sunt şi ele destul de cheesy. Instrumentalul este bun. Clişeic, dar bun.
3,5/5
Lara Lee - Superman
În sfârşit. Asta e ceea ce căutam în Selecţia Naţională Eurovision. O piesă puternică, închegată, modernă, care are acea scânteie. "Superman" poate supravieţui foarte bine în afara Eurovisionului şi cu siguranţă aş fi considerat-o o piesă bună şi dacă nu era legată de acest eveniment. Echipa care a meşterit-o este MachoPsycho, nişte oameni care au contribuit şi la piesa norvegiei de la Eurovision 2013, "I Feed You My Love", care este una dintre cele mai bune compoziţii pe care le-am auzit vreodată la acest concurs. "Superman" este o piesă care bifează toate căsuţele unei piese bune, mai puţin versuri originale. Chiar şi aşa, este o melodie plină de pasiune, condusă foarte bine de Lara Lee (Larisa Ciortan - o fată ridicol de talentată pe care am pus ochii de ceva ani). Personal, nu pot să dau o definiţie concretă a unei piese bune, însă consider că ar fi un cântec care strigă "cântă-mă, simte-mă", iar piesa Larei Lee este o piesă cu atâta profesionalism şi foc încât nu pot să nu o consider cel mai bun număr din Selecţia Naţională Eurovision de anul acesta. Singurul lucru pe care l-aş avea de reproşat este producţia sterilă şi destul de rece, dar chiar şi aşa, este cea mai bună din această finală.
5/5
CEJ - We Were in Love
Eu mă topesc după o piesă country bine făcută şi am arătat asta în repetate rânduri. Pe mine, "We Were in Love", interpretată de cei mai iconici trei membri ai trupei Rednex, acum sub un alt nume, m-a prins de la primele acorduri. Este o piesă minunat construită, care degajă nostalgie prin toţi porii, cu nişte versuri care nu fac de râs limba engleză (cum a dovedit TVR-ul în videoclipul de mai sus), spre deosebire de celelalte piese din Selecţia Naţională. E melodia cu cel mai mult sentiment din acest set de 12, singura în care nu se simte faptul că e făcută special pentru Eurovision (până şi la favorita mea, "Superman", se simte acest lucru), singura ce conţine 0% plastic. Îmi pare rău că se termină atât de repede şi de abrupt. Îmi pare rău că românii o vor trece cu vederea, este o bijuterie de piesă care, din păcate, se va pierde în tumultul competiţiei. Sper să greşesc.
4,5/5
În ansamblu, avem un pachet frumos şi divers de piese. Dacă vom avea judecată şi vom vota cum trebuie, putem să trimitem o melodie ce va face o figură frumoasă la Viena. Eu aş trimite-o pe Lara Lee fără să clipesc, însă este o competiţie dură şi, în general, plină de surprize. Dar nu m-ar deranja absolut deloc dacă, printr-o minue, ar câştiga cei de la CEJ.
Verdictul meu este, într-un final, Music chowder susţine Lara Lee. Şi, pentru că aşa se practică la Eurovision, închei postarea cu un top personal obiectiv, care nu urmează neapărat notele oficiale de mai sus. De-abia aştept să văd cum se vor aşeza lucrurile pe 8 martie.
1. Lara Lee - Superman
2. CEJ - We Were in Love
3. Voltaj - De la capăt
4. Luminiţa Anghel - A Million Stars
5. Cristina Vasiu - Nowhere
6. Ovidiu Anton - Still Alive
7. Tudor Turcu - Save Us
8. Blue Noise - Love Won't Run Away
9. Aurelian Temişan feat. Alexa - Chica latina
10. Rodica Aculova - My Light
11. Super Trooper - Secret Place
12. Băieţii - Dragoste în lanţuri
O săptămână perfectă,
Peach
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu