Of Monsters and Men s-au întors: Crystals

Of Monsters and Men este o trupă islandeză care a debutat acum patru ani cu un album care este definiţia perfecţiunii indie folk/rock: "My Head Is an Animal". S-au remarcat prin piese încărcate cu metafore despre războaie şi alte teme mai puţin uzuale şi, mai ales, prin alegoriile cu monştri (să fie în ton cu numele trupei - adică, spre exemplu, Arctic Monkeys nu cântă, din păcate, piese despre maimuţe). Astăzi, 16 martie 2015, au lansat primul single de pe un album la care au lucrat de zor încă de anul trecut.

Piesa cu pricina se numeşte "Crystals" şi noutatea adusă constă în faptul că trupa a scăzut nivelul de folk şi l-au ridicat pe cel de rock, astfel că toată povestea de patru minute sună cam ca o versiune mai matură a ceea ce au făcut pe primul album (ceea ce e uşor bizar, încât piesele cu care ne-au obişnuit sunt deja destul de serioase). De fapt, ce au lăsat ei în urmă este tonul uşor optimist spre vesel din piese precum "Little Talks", "From Finner", "Numb Bears", "Mountain Sound" etc. Dar nu vreau să mă pripesc în ceea ce priveşte sound-ul noului album; cert este că piesa "Crystals" e ceva mai sobră ca atmosferă.

Ce îţi atrage atenţi prima dată este folosirea nebună a tobelor şi a unui instrumental per ansamblu mai organic şi mai veridic, deci mai puţin mistic şi despre cine ştie ce creaturi. Nanna este cea care a preluat capitolul "voce", Raggi făcând mai mult parte din backing vocals (ca să nu existe confuzie, cei doi sunt soliştii). Nu e o compoziţie care să te prindă de la prima ascultare, poate pentru că este ceva mai puţin "in your face", cum s-ar zice - o linie melodică mai rezervată, cu un soi de ton post-eveniment-nefericit, probabil o continuare a poveştii din primul album (pe care cred că nici ei nu o înţeleg foarte bine, dar ştim sigur că e ceva interesant) - dar, până la urmă, te prinde cu un harpon islandez de balene.. Aşadar, printre tobele stridente, chitare şi, ocazional, o trompetă singuratică, OMAM desfăşoară o poezie la fel de burduşită de metafore care - bănuiesc eu - este despre ridicarea din cenuşa vremurilor grele şi dorinţa de a vedea lumea altfel, de a o simţi cu sufletul şi mai puţin cu ochii - "Cover your crystal eyes and let your colours bleed and blend with mine". Evident, ca orice piesă de-a lor, poate fi interpretată într-o căruţă de moduri, dar bănuiesc că asta e ideea principală. Aşadar, se leagă de albumul precedent.

E o felie promiţătoare din viitorul lor album, făcută cu simţ de răspundere şi dăruire nordică. Pentru că, da, Scandinavia ştie cel mai bine să facă muzică de calitate şi cu sentiment. Deşi, dacă aşa va suna întreg albumul, cred că îmi va fi dor de peisajul sonor parcă scos dintr-o legendă vikingă pe care l-au impus Of Monsters and Men cu atâta mândrie. Asta nu înseamnă că muzica lor n-ar fi bună. Este o trupă genială şi de-abia aştept să văd cu ce ne vor surprinde.

Că veni vorba de nordici, chiar voi face recenzia albumului "Ten Love Songs", promit. Tot ce cer universului este timp şi pace. *faţă de îngeraş*

Înapoi la "Crystals". Foarte bună, ascultaţi-o cât e caldă.



3,5/5

Selecţia Naţională Eurovision 2015: Live blog

A sosit şi momentul ăsta. Lumini, spectacol, muzică aproape mediocră, nervi şi emoţii. Cam aşa ar fi Eurovisionul pe scurt. În seara aceasta, ne vom alege reprezentantul la acest concurs şi sper că o vom face bine. În mod normal, ar trebui să fiu imparţial, dar chiar îmi doresc să câştige Lara Lee şi cred că ar trebui să fim cu toţii de acord că e cea mai bună piesă. Daar, nu vrem totalitarism, aşa că fie ca toţi concurenţii să se descurce grozav şi să câştige cel mai bun.

M-am gândit că ar fi interesant să încerc un live blog pentru prima dată, ca să putem dezbate în timp real ce se întâmplă pe magistrala (nu, pe bune) scenă din Craiova. Aşadar, să înceapă spectacolul! Puteţi vedea aici părerile subsemnatului la diferite ore din emisiune.

20:30 Concurenții cântă împreună "iiț ă miricăăăll" sub îndrumarea veteranului Eurovision Ovi şi nu sună rău! Scena şi decorul sunt fantastice, pe bune.

20:36 Se anunță juriul. Îmi place componența; Bogdan Honciuc va da 12 puncte Larei Lee, de acum vă zic. Sună promițător. Cică juriul ar fi imparțial.

20:42 Selecția asta arată foarte bine momentan.

20:49  Sentimentalisme cât încape cu Voltaj. Vor câştiga votul publicului aproape sigur. O performanță foarte bună, dar nu m-au făcut să-mi pară rău că nu le-am pus piesa în topul celor mai bune melodii româneşti din 2014. Observ că postcard-urile sunt lungi rău.

20:51 Show-ul se derulează încet, dar e surprinzător de bun.

20:58  Îmi cam păstrez părerea despre piesa "Băieților", featuring lanțuri reale. La capitolul live, nu sună rău, DAR cred că locul lor e mai mult la radio şi mai puțin la ESC.

21:06  Altă piesă cu mesaj, acum din partea lui Tudor Turcu, om care posedă o voce ridicol de bună. E un pseudo-rock destul de meh, dar va lua un loc bun. Văd că backing vocals-urile sunt prințese la ananghie. Aaa, m-am prins...

21:13 Ricky Martin şi Alexa ne aduc nişte latino tipic românesc. Live perfect. Meh cu garnitură de meh, dar le apreciez munca. Temi e susținut de tot taraful Te cunosc de undeva şi de bunica sexy (!!)

21:21 O baladă cheesy din partea Rodicăi Aculova, interpretată destul de bine. Din nou, nu e aşa de rea piesa pe cât se spune, dar nu impresionează prea mult. Am vrut să fac nişte comentarii sarcastice, dar mi s-a cam şters pornirea asta. Poate pentru că totul e organizat aşa de bine, e o surpriză foarte plăcută.

21:32 Simpatic momentul celor de la Blue Noise. Ei pun accent pe faptul că nu le trebuie instrumente defel. Originali şi carismatici, cu un show bun. Altă poveste e piesa.

21:39  Lăsând la o parte piesa mediocră, Ovidiu Anton are lipici şi modestie (şi costum de motociclist). Un spectacol frumos prin simplitatea şi ciudățenia lui, dar, oricum ar fi, muzica e cea care contează.

21:48 Veni, vidi, vincit pentru Lara Lee. Demolează tot ce a fost înainte. Merită votată din plin. Are şi susținere internațională, la Viena cu ea! Sonorizarea, din păcate, e ultranaşpa.

21:55 Super Trooper. Anii 70' cât cuprinde şi distracție totală. Melodia îmi cam repugnă. Apropo, de ce toată lumea are sonorizare perfectă şi Lara Lee n-a avut? Mor.

22:03 Paula Seling, mă dezamăgeşti. Credeam că ai gusturi bune. Evident că Luminița Anghel a avut o prestație bună, dar nu o pot vedea la Viena. Dansatorii nu erau deloc necesari. Nu. Sonorizarea e perfectă la ea, e ridicol. Vedeți, asta înseamnă nervi la Eurovision. 

22:11 Pachet bun pentru Cristina Vasiu, voce bună, rochie...frumoasă, show excentric, dar de efect. Îi ies artificii din rochie, în primul rând. Cred că o să iasă printre primii, dacă nu cumva e înțepată de juriu.

22:20 Un moment cu mult bun gust, CEJ merită şi ei voturi. E foarte plăcut să închei spectacolul cu o baladă country aşa de finuță. Dar să nu uităm de Lara, da?

22:22 Apreciez transparența: juriul votează înainte ca televotingul să înceapă.

22:31 Televotingul arată dezamăgitor momentan. Nu comentez.

22:43 Imagine de infarct la televoting. Lara Lee pe locul 10. Nu ştiu cine e de vină: sonorizarea sau prostul gust al românilor. Oricum ar fi, e o nedreptate imensă. Doare. La mine, cel puțin, moralul îşi sapă o groapă în centrul planetei. Faceți ceva!

22:48 Ruslana face SHOW. Şi a învățat română, ceea ce e un gest foarte frumos. Asta nu opreşte coşmarul votului.

23:00 Ruslana chiar aprinde atmosfera aşteptării rezultatelor. Numărul de voturi pentru Lara Lee e foarte suspect. Nu vreau să sar la concluzij, dar e foarte ciudat ce se întâmplă. La mine, cel puțin, rețeaua e indisponibilă la apelare. 

23:07 Frumos mesajul ucrainiencei. Îi plaaace să fie în centrul atenției!

23:12 Voltaj şi Luminița Anghel se dedprind în frunte, Lara Lee rămâne a 10-a. De acum, Voltaj să fie. Feeling dezamăgire supremă.

23:20 Voltaj 12 puncte din partea publicului, Luminița Anghel 10. Lara Lee 1 punct. I'm done. So done.

23:30 VOLTAJ câştigă Selecția Națională cu maximum de puncte şi de la public, şi de la juriu. După o anunțare ciudată a primelor trei locuri, aflăm că celebra trupă ne va reprezenta la Eurovision. Felicitări!

23:40 Cam asta a fost, mă aşteptam la victoria lor. Doamne ajută la un loc onorabil. Mulțumesc pentru citire, noapte îndeajuns de bună încât să astupe eventualele dezamăgiri vă doresc!

Peach

Sesiunea de lansări ianuarie-februarie 2015: Rihanna, Florence and The Machine şi Taylor Swift

Primăvarăăă. Flori, căldură, aer proaspăt, astenie, păsări. Înainte să ne aruncăm în ea, vreau să discutăm despre trei piese de care nu am discutat în lunile ce au trecut. Trei single-uri foarte bune şi foarte diferite. Înainte, marş!

Rihanna, Kanye West & Paul McCartney - FourFiveSeconds

RiRi şi-a ieşit din obiceiul de a lansa un album nou la fiecare trei secunde şi şi-a luat nişte timp pentru a pregăti cum trebuie un album nou, în care e implicat şi Kanye Cel Mare. Primul semn al acestui proiect este piesa "FourFiveSeconds", în care, pe lângă Kanye Cel Mare, îl găsim pe Paul McCartney Cel Şi Mai Mare. Ca primă impresie, eu, cel puţin, am fost puţin şocat. Melodia este un salt uriaş de la stilul obişnuit, înţepat al Rihannei. "FourFiveSeconds" este o abordare sinceră, din punct de vedere instrumental (99% din timp este ocupat de chitara fostului membru Beatles), liric şi vocal. Kanye West cântă (!!) în loc să facă rap, iar Rihanna ne arată că are o voce de proporţii şi ştie cum să o folosească. Piesa este, în interpretare proprie, despre recunoaşterea unor greşeli şi asumarea lor, precum şi a conştiinţei de sine. Discografia Rihannei este, aşadar, invadată de ceva cu o temă interesantă. Deşi pachetul cuprinde trei muzicieni, melodia este deosebit de simplistă, dar închegată. Şi e foarte bună.

4/5

Florence and The Machine - What Kind of Man

Florence and The Machine lansează un album nou, oameni buni. După trei ani lungi. El se va chema "How Big, How Blue, How Beautiful" (prescurtat, din acest moment, "HBHBHB" sau "3HB"), iar primul single este ceea ce vedeţi mai sus, "What Kind of Man". Piesa începe cu o atmosferă întunecată şi plină, cam ca în "Spectrum", dar continuă într-un fel total neaşteptat: chitare, ritm aprins, cor, o Florence Welch nervoasă şi pornită. Ceva s-a întâmplat în ultimii trei ani. Florence a trecut printr-o perioadă grea şi asta se reflectă perfect în această compoziţie. Este o depărtare de la stilul lor de indie rock mai cu clasă, să zicem aşa, spre un tărâm unde se pune accent pe cuvântul "rock" din "indie rock". Dacă ne rezervăm câteva secunde să ne uităm pe versuri, găsim că, într-adevăr, solista se află pe un pilon psihologic şubred. Partenerul de viaţă este indecis, iubirea lui este nesănătoasă (de aceea se tot repetă versul "What kind of man loves like this?", în caz că vă întrebaţi), iar ea nu reuşeşte să scape din această strânsoare. Aduce un pic cu "Fifty Shades of Grey", dacă stai să te gândeşti. Primele versuri sunt destul de grăitoare (în traducere): "treceam prin momente grele, încercam să trec un canion cu un membru rupt; tu erai pe cealaltă parte, încercând să te decizi ce să faci cu viaţa ta". Au. Piesa devine, în cele din urmă, un pachet de forţă şi atitudine, şi la asta cred că trebuie să ne aşteptăm când va veni 3HB. 29 mai, ţineţi minte. Între timp, puteţi să savuraţi şi videoclipul, care surprinde exact starea de spirit din piesă. Atenţie, e NSFW (conţinut posibil ofensator).

4,5/5

Taylor Swift - Style

Hm, Taylor Swift chiar mişună prin toate cotloanele acestui blog. Dar "Style" este single nou şi a primit şi un videoclip interesant, deci merită menţionat. "1989" este un album foarte bun, posibil cel mai bun din cariera lui Taylor, iar această piesă îl întruchipează cel mai bine: producţie fină, cu note anii '80 (de aia se şi cheamă "1989" albumul), performanţă sacadată, dar destinsă din partea artistei, versuri care sunt şi nu prea despre o despărţire. Punctul forte al piesei este refrenul ("You got that James Dean daydream look in your eyes"), care aduce un aer...pot să fac o comparaţie à la eu? Un aer cald, spumos, cu note întunecate, ca o plimbare la apus pe malul unei plaje reci înainte de a te întoarce la hotel. De fapt, multe piese de pe album mă trimit cu gândul la mare, fără ca asta să fie intenţia. În general, ştiu că o piesă este bine făcută dacă poate crea astfel de imagini. Şi, că veni vorba de imagini, videoclipul aferent este deosebit de frumos şi diferit, dacă e să ne raportăm la celelalte materiale ale lui Taylor. Este o combinaţie de efecte spectaculoase şi intimitate, un moment aproape senzual - cuvânt ce nu prea poate fi asociat cu artista în cele mai multe cazuri, dar se potriveşte perfect piesei "Wildest Dreams", de exemplu. Un pachet foarte bun, care evită aproape toate clişeele - cred că îi e cam greu lui Taylor să ascundă faptul că este un cântec despre Harry Styles, din moment ce chiar numele lui se află ÎN TITLU.

3,5(~4)/5

Aşteptăm să vedem ce surprize noi ne va rezerva primăvara. Săptămâna aceasta va avea loc şi Selecţia Naţională Eurovision, dar până atunci, e posibil să răsară aici o recenzie de album. Stay tuned, cum se zice, şi o primăvară mirifică.

Peach