Primăvarăăă. Flori, căldură, aer proaspăt, astenie, păsări. Înainte să ne aruncăm în ea, vreau să discutăm despre trei piese de care nu am discutat în lunile ce au trecut. Trei single-uri foarte bune şi foarte diferite. Înainte, marş!
Rihanna, Kanye West & Paul McCartney - FourFiveSeconds
RiRi şi-a ieşit din obiceiul de a lansa un album nou la fiecare trei secunde şi şi-a luat nişte timp pentru a pregăti cum trebuie un album nou, în care e implicat şi Kanye Cel Mare. Primul semn al acestui proiect este piesa "FourFiveSeconds", în care, pe lângă Kanye Cel Mare, îl găsim pe Paul McCartney Cel Şi Mai Mare. Ca primă impresie, eu, cel puţin, am fost puţin şocat. Melodia este un salt uriaş de la stilul obişnuit, înţepat al Rihannei. "FourFiveSeconds" este o abordare sinceră, din punct de vedere instrumental (99% din timp este ocupat de chitara fostului membru Beatles), liric şi vocal. Kanye West cântă (!!) în loc să facă rap, iar Rihanna ne arată că are o voce de proporţii şi ştie cum să o folosească. Piesa este, în interpretare proprie, despre recunoaşterea unor greşeli şi asumarea lor, precum şi a conştiinţei de sine. Discografia Rihannei este, aşadar, invadată de ceva cu o temă interesantă. Deşi pachetul cuprinde trei muzicieni, melodia este deosebit de simplistă, dar închegată. Şi e foarte bună.
4/5
Florence and The Machine - What Kind of Man
Florence and The Machine lansează un album nou, oameni buni. După trei ani lungi. El se va chema "How Big, How Blue, How Beautiful" (prescurtat, din acest moment, "HBHBHB" sau "3HB"), iar primul single este ceea ce vedeţi mai sus, "What Kind of Man". Piesa începe cu o atmosferă întunecată şi plină, cam ca în "Spectrum", dar continuă într-un fel total neaşteptat: chitare, ritm aprins, cor, o Florence Welch nervoasă şi pornită. Ceva s-a întâmplat în ultimii trei ani. Florence a trecut printr-o perioadă grea şi asta se reflectă perfect în această compoziţie. Este o depărtare de la stilul lor de indie rock mai cu clasă, să zicem aşa, spre un tărâm unde se pune accent pe cuvântul "rock" din "indie rock". Dacă ne rezervăm câteva secunde să ne uităm pe versuri, găsim că, într-adevăr, solista se află pe un pilon psihologic şubred. Partenerul de viaţă este indecis, iubirea lui este nesănătoasă (de aceea se tot repetă versul "What kind of man loves like this?", în caz că vă întrebaţi), iar ea nu reuşeşte să scape din această strânsoare. Aduce un pic cu "Fifty Shades of Grey", dacă stai să te gândeşti. Primele versuri sunt destul de grăitoare (în traducere): "treceam prin momente grele, încercam să trec un canion cu un membru rupt; tu erai pe cealaltă parte, încercând să te decizi ce să faci cu viaţa ta". Au. Piesa devine, în cele din urmă, un pachet de forţă şi atitudine, şi la asta cred că trebuie să ne aşteptăm când va veni 3HB. 29 mai, ţineţi minte. Între timp, puteţi să savuraţi şi videoclipul, care surprinde exact starea de spirit din piesă. Atenţie, e NSFW (conţinut posibil ofensator).
4,5/5
Taylor Swift - Style
Hm, Taylor Swift chiar mişună prin toate cotloanele acestui blog. Dar "Style" este single nou şi a primit şi un videoclip interesant, deci merită menţionat. "1989" este un album foarte bun, posibil cel mai bun din cariera lui Taylor, iar această piesă îl întruchipează cel mai bine: producţie fină, cu note anii '80 (de aia se şi cheamă "1989" albumul), performanţă sacadată, dar destinsă din partea artistei, versuri care sunt şi nu prea despre o despărţire. Punctul forte al piesei este refrenul ("You got that James Dean daydream look in your eyes"), care aduce un aer...pot să fac o comparaţie à la eu? Un aer cald, spumos, cu note întunecate, ca o plimbare la apus pe malul unei plaje reci înainte de a te întoarce la hotel. De fapt, multe piese de pe album mă trimit cu gândul la mare, fără ca asta să fie intenţia. În general, ştiu că o piesă este bine făcută dacă poate crea astfel de imagini. Şi, că veni vorba de imagini, videoclipul aferent este deosebit de frumos şi diferit, dacă e să ne raportăm la celelalte materiale ale lui Taylor. Este o combinaţie de efecte spectaculoase şi intimitate, un moment aproape senzual - cuvânt ce nu prea poate fi asociat cu artista în cele mai multe cazuri, dar se potriveşte perfect piesei "Wildest Dreams", de exemplu. Un pachet foarte bun, care evită aproape toate clişeele - cred că îi e cam greu lui Taylor să ascundă faptul că este un cântec despre Harry Styles, din moment ce chiar numele lui se află ÎN TITLU.
3,5(~4)/5
Aşteptăm să vedem ce surprize noi ne va rezerva primăvara. Săptămâna aceasta va avea loc şi Selecţia Naţională Eurovision, dar până atunci, e posibil să răsară aici o recenzie de album. Stay tuned, cum se zice, şi o primăvară mirifică.
Peach
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu