Of Monsters and Men este o trupă islandeză care a debutat acum patru ani cu un album care este definiţia perfecţiunii indie folk/rock: "My Head Is an Animal". S-au remarcat prin piese încărcate cu metafore despre războaie şi alte teme mai puţin uzuale şi, mai ales, prin alegoriile cu monştri (să fie în ton cu numele trupei - adică, spre exemplu, Arctic Monkeys nu cântă, din păcate, piese despre maimuţe). Astăzi, 16 martie 2015, au lansat primul single de pe un album la care au lucrat de zor încă de anul trecut.
Piesa cu pricina se numeşte "Crystals" şi noutatea adusă constă în faptul că trupa a scăzut nivelul de folk şi l-au ridicat pe cel de rock, astfel că toată povestea de patru minute sună cam ca o versiune mai matură a ceea ce au făcut pe primul album (ceea ce e uşor bizar, încât piesele cu care ne-au obişnuit sunt deja destul de serioase). De fapt, ce au lăsat ei în urmă este tonul uşor optimist spre vesel din piese precum "Little Talks", "From Finner", "Numb Bears", "Mountain Sound" etc. Dar nu vreau să mă pripesc în ceea ce priveşte sound-ul noului album; cert este că piesa "Crystals" e ceva mai sobră ca atmosferă.
Ce îţi atrage atenţi prima dată este folosirea nebună a tobelor şi a unui instrumental per ansamblu mai organic şi mai veridic, deci mai puţin mistic şi despre cine ştie ce creaturi. Nanna este cea care a preluat capitolul "voce", Raggi făcând mai mult parte din backing vocals (ca să nu existe confuzie, cei doi sunt soliştii). Nu e o compoziţie care să te prindă de la prima ascultare, poate pentru că este ceva mai puţin "in your face", cum s-ar zice - o linie melodică mai rezervată, cu un soi de ton post-eveniment-nefericit, probabil o continuare a poveştii din primul album (pe care cred că nici ei nu o înţeleg foarte bine, dar ştim sigur că e ceva interesant) - dar, până la urmă, te prinde cu un harpon islandez de balene.. Aşadar, printre tobele stridente, chitare şi, ocazional, o trompetă singuratică, OMAM desfăşoară o poezie la fel de burduşită de metafore care - bănuiesc eu - este despre ridicarea din cenuşa vremurilor grele şi dorinţa de a vedea lumea altfel, de a o simţi cu sufletul şi mai puţin cu ochii - "Cover your crystal eyes and let your colours bleed and blend with mine". Evident, ca orice piesă de-a lor, poate fi interpretată într-o căruţă de moduri, dar bănuiesc că asta e ideea principală. Aşadar, se leagă de albumul precedent.
E o felie promiţătoare din viitorul lor album, făcută cu simţ de răspundere şi dăruire nordică. Pentru că, da, Scandinavia ştie cel mai bine să facă muzică de calitate şi cu sentiment. Deşi, dacă aşa va suna întreg albumul, cred că îmi va fi dor de peisajul sonor parcă scos dintr-o legendă vikingă pe care l-au impus Of Monsters and Men cu atâta mândrie. Asta nu înseamnă că muzica lor n-ar fi bună. Este o trupă genială şi de-abia aştept să văd cu ce ne vor surprinde.
Că veni vorba de nordici, chiar voi face recenzia albumului "Ten Love Songs", promit. Tot ce cer universului este timp şi pace. *faţă de îngeraş*
Înapoi la "Crystals". Foarte bună, ascultaţi-o cât e caldă.
3,5/5
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu