Două piese noi de la iamamiwhoami, să ne scoată din spiritul tomnatic

Sau să ne introducă mai tare.

iamamiwhoami este cel mai bun grup de indietronica/synthpop de pe acest Pământ şi nu lăsaţi pe nimeni să vă zică altceva. Proiectul condus cu vitejie de cântăreaţa suedeză Jonna Lee e în plină promovare a celui de-al treilea album numit "Blue", care are în centru natura, oceanul, umbrele. A, da, iamamiwhoami e un grup audiovizual, la o adică, orice piesă e însoţită de un videoclip aferent. Ceea ce e remarcabil este faptul că videoclipurile şi piesele spun o poveste fascinantă şi misterioasă, poveste ajunsă la episodul cu numărul şapte. Iar lucrurile încep să devină interesante.

După lansarea pisei şi videoclipului extrem de văratice "blue blue" la începutul lui septembrie, iamamiwhoami continuă cu "thin" şi "chasing kites", în ordinea asta, lansate la pachet.

"thin" este, probabil, cel mai experimental moment muzical al iamamiwhoami (sau, cel puţin, de pe noul album. Dacă aveţi curaj să vă aventuraţi printre lansările mai vechi, acolo experiment). Prima parte începe cu un ton mai închis şi aproape că sună ca o piesă trap în stilul iamamiwhoami. Pe la jumătatea ei, însă, (spoiler alert) *poof* schimbare spectaculoasă de ritm, iar piesa se încheie cu un instrumental prelungit. Videoclipul este şi el un pic mai mohorât (nu mohorât, un pic mai) decât celelalte de pe "Blue". La versuri nu mă bag, căci engleza Jonnei Lee este spectaculos de nerecogniscibilă, însă, de obicei, versurile iamamiwhoami sunt foarte interesante şi poetice. În principiu, în plan liric general, noul album este despre lăsarea în urmă a trecutului şi reinventarea sinelui, chestiune care se regăseşte şi în stilul muzical, care e destul de diferit faţă de iamamiwhoami de acum ceva timp.

Dar am vorbit mult şi departe de subiect. Trecem la a doua:

"chasing kites" începe timid, dar continuă într-un mod jubilant. Producţia aduce un pic a dance-ul anilor 80', la o adică, aş putea spune că este printre cele mai accesibile piese ale iamamiwhoami. Dacă primele trei videoclipuri de pe album se desfăşoară pe timp de iarnă şi următoarele două pe timp de vară, "thin" şi "chasing kites" aduc mai mult a toamnă. Videoclipul celei din urmă, lipit câteva rânduri mai sus de magia internetului, o surprinde pe Jonna Lee îmbrăcată într-un costum "artsy" învârtindu-se prin şi în jurul unui far burduşit pe interior cu foi cu versuri şi printr-un peisaj cu nuanţe mai reci. E un fel de calmare a apelor, adusă cu sine de venirea toamnei. Cu "chasing kites", ajungem, după cum ziceam, la şapte piese scoase de pe album, iar povestea este în continuare ambiguă. Vom vedea ce vor aduce următoarele trei.

Apropo, dacă v-aţi întrebat cine regizează clipurile de pe "Blue", e un trio pe nume WAVE, care pare-se, are un simţ estetic foarte bine dezvoltat. E de mirare că şi Jonna Lee face parte din el?

Nu ştiu cât de mult v-am făcut să vă intereseze iamamiwhoami prin postarea asta, dar sper că cineva tot va trece, de curiozitate măcar, prin creaţiile lor, pentru că merită. Băi, merită.

Peach