Cele mai bune piese născute în 2014

Nelăsând în urmă spiritul Crăciunului, m-am gândit să fac acelaşi carnaval ca acum un an: un top 10 15 al celor mai bune melodii din anul care aproape trece, atât româneşti, cât şi internaţionale, 15 fiecare. Da, am reuşit să adun şi destule piese româneşti bune. Iar prima parte din postare e chiar a lor, după care vom continua cu cele internaţionale. Din fiecare oală le vom alege pe cele mai bune opt şi apoi...facem topuri în adevăratul sens al cuvântului. Să începem, nu?

Nu încă. Trebuie să punctez nişte lucruri.

Descrierea blogului arată că supa de muzică mai conţine şi ardei, ingredient ce nu prea a fost folosit pe parcursul anului, dar acum cred că e cazul să scăpăm accidental nişte ardei iute în supă. Nu e un lucru rău, am vrut doar să aduc la cunoştinţă reţeta blogului. De asemenea, având în vedere că se vor înşira exact 30 de piese, nu le voi face fiecăreia o descriere amplă ca în alte postări.

Altceva de spus ar fi că Alexandrina e moldoveancă şi, dacă noi o luăm pe Alexandrina, cine le-ar mai rămâne moldovenilor? Iar cea de-a doua chestiune este că nu am ales, cum am făcut şi anul trecut pentru compoziţiile româneşti, piesele care sunt mai mult reţetă străină.

Mulţumesc. Haideţi să vedem ce am ales (în ordine întâmplătoare).

Piese româneşti

Nu pot să spun că muzica românească a progresat, nici că a scăpat de obiceiurile proaste, nici că a învăţat să treacă peste comercial, dar s-au ivit câteva compoziţii care chiar merită ascultate, trecând peste faptul că videoclipurile au rămas la fel de clişeice - dar nu ne interesează asta, nu? Lista aceasta se desfăşoară în memoria fostei Nicole Cherry, care chiar putea fi salvatoarea muzicii româneşti, dar a ales să devină ea fata naivă şi să schimbe creativitatea cu bani şi faimă.

1. Sore - Dor să-ţi fie dor

Sore m-a surprins foarte plăcut cu piesa asta, care nu numai că are un aer internaţional, dar are versuri care sunt cu adevărat poetice şi cu noimă, precum şi o producţie foarte bună, un instumental dens, căptuşit foarte frumos cu bătăi tribale. Ca să nu mai vorbim despre videoclipul ce reflectă perfect starea din piesă.

2. Adda - Nu plânge, Ana

Adda este o compozitoare pricepută, dar nu ţinteşte întotdeauna unde trebuie. S-a apropiat, însă, foarte mult cu "Nu plânge, Ana", o piesă care redă cu multă îndemânare scriitoricească o discuţie între soţie şi amantă, cu tot cu accentele folclorice. Merita, totuşi, un final mai maiestuos, dar încheierea cu pian are şi ea un rol până la urmă în desfăşurarea întregului pachet muzical.

3. Feli - Cine te crezi

"Cine te crezi" este o baladă destul de atipică pentru peisajul românesc, vreau să spun, care nu te plictiseşte, care este cântată de o voce superbă şi care ştie să se exprime în versuri fără să sune ca de plastic. Întregul aer al piesei este unul elegant, aprins din când în când de refrenul timid, dar puternic.

4. Emmah Toris - Lyrical Sober Dementia

Altă piesă care nu sună ca de pe la noi este cea de-a doua mare piesă a lui Emmah Toris (da, am scris cum trebuie) după fantasticul "Ne întâmplăm". Această melodie este exact ceea ce spune titlul, ea impunându-se prin versuri criptice, dar din care îţi poţi da seama că se vorbeşte despre transformarea aşa-ziselor vedete în persoane de carton. Până acum, am dedus că intelectul artistei este peste puterea de procesare a românului obişnuit, dar sper că acest lucru nu o va opri să progreseze.

5. Delia feat. Kaira - Pe aripi de vânt

"Pe aripi de vânt" este fără dar şi poate cea mai bună piesă pe care am auzit-o vreodată de la Delia, o torpilă cu un refren care zboară pur şi simplu şi cu o performanţă nemaivăzută a Deliei în vreuna din melodiile sale, o compoziţie care spală pe jos cu single-ul precedent "Ipotecat". Aş fi preferat, totuşi, să cânte numai Delia - ştiţi, fără celelalte două voci -, dar înţeleg că trebuie promovaţi şi alţi artişti. Chiar şi aşa, o performanţă solo ar fi avut un aer mult mai personal şi mai autentic.

6. Mellina feat. Vescan - Poză de album

Marele punct forte al acestei melodii este refrenul foarte catchy, care sare puţin mai sus decât rap-ul destul de bun al lui Vescan. Luată aşa, este o piesă foarte bună - totuşi, auto-tune-ul folosit excesiv pe vocea Mellinei conferă un aer foarte nenatural refrenului care chiar e bun, iar instrumentaţia cam prea simplă nu scoate în evidenţă decât performanţa lui Vescan, piesa cerând un fundal mai dens, mai puternic, în ton cu mesajul foarte adevărat transmis de aceasta.

7. Loredana - Risipitor

Loredana s-a remarcat în anii recenţi prin apariţiile sale în piese care nu sunt chiar nasoale, iar "Risipitor" este triumful anului pentru veterana muzicii româneşti. Este o compoziţie bună, cu un refren care necesită o voce de zile mari ca a ei, presărată cu incluziuni vocale spontane care ornează foarte bine instrumentaţia care, deşi nu e foarte îndrăzneaţă, se pliază bine pe cântec. A, da, iar videoclipul este interesant spre destul de ciudat - nu e un lucru rău -, iar eu încă aştept să-l pricep - din nou, un lucru care nu e rău -.

8. F Charm feat. Ligia - Cod roşu

De când s-a ivit el uşurel în peisajul muzicii neaoşe, F Charm a trecut ca vântul prin pietre pe lângă mine, dar mi-a captat atenţia cu piesa "Cod roşu", pentru care îl felicit. Este o melodie care chiar exprimă disperare, iar refrenul este o bijuterie, ceva care chiar îţi rămâne în cap. Instrumentaţia este şi ea mai mult decât decentă, fiind foarte bine pusă la punct şi conturând exact peisajul psihologic sugerat de versuri.

9. Lidia Buble feat. Adrian Sînă - Noi simţim la fel

Chiar nu era necesară implicarea vocală a lui Adrian Sînă în această piesă pe care Lidia trebuie să strălucească 100%. "Noi simţim la fel", deşi este o compoziţie destul de comercială, nu are nicio secundă în care să fie fadă, iar pre-refrenul este piesa aşezată cel mai bine pe tabla acesteia. Instrumentaţia sună şi ea a pop autentic, nu ca în alte cazuri unde este un terci nesărat de R&B, hip hop şi pop de duzină. A avut un succes meritat.

10. Puya feat. Inna - Strigă

Puya, acest veşnic rapper român cu tentative de Eminem, a reuşit să închege o piesă care să "doară" şi care să te răscolească puţin, iar refrenul cântat de Inna este neaşteptat de bun, gestionând perfect ideea de a striga. Nu prea am ce comenta apropo de întreaga melodie, poate doar faptul că ar fi meritat un final care să mă lase "blown away" cum se zice, să încheie exploziv afacerea, dar nu pot să spun că, per total, nu ţinteşte unde trebuie.

11. Paula Seling - Acasă

Paula Seling are nişte abilităţi de compoziţie foarte bune şi mă bucur că nu şi le iroseşte cu melodii comerciale, cum a mai încercat înainte de piesa amintită, Confortabilă, cu un aer deosebit de calm şi de spiritual, "Acasă" este o călătorie foarte delicată prin fel de fel de peisaje feerice, ajungând, într-un final...acasă. Cu siguranţă exprimă mai bine noţiunea asta decât piesa omonimă a lui Smiley - amândouă sunt bune, dar dacă există un imn al domiciliului, acela e cântat de Paula Seling.

12. Alina Eremia - Când luminile se sting

După mai multe melodii care nu stau în picioare deloc şi de care mai bine uităm, Alina Eremia a tras lozul câştigător cu "Când luminile se sting", o piesă cu un aer uşor dramatic, apăsat, una în care artista îşi foloseşte cum trebuie vocea fenomenală. Versurile sunt şi ele o abordare reuşită a infidelităţii, încercate de atâtea ori în muzica noastră, dar rareori cum trebuie. "Când luminile se sting" e un exemplu că se poate, chiar se poate,

13. Vunk feat. Andra - Numai la doi

Dacă piesa precedntă este despre infidelitate, "Numai la doi" este despre ultra-fidelitate, însă are cam acelaşi aer uşor dramatic. Vocile Andrei şi lui Cornel Ilie se completează perfect, izbucnind pe refrenul energic, care este doar vârful unei compoziţii foarte reuşite, cu gust, creative, cu un fundal rock într-o cantitate potrivită (mergea puţin mai mult, dar probabil nu ar fi convenit publicului-ţintă).

14. Holograf feat. Antonia - Întoarce-te acasă

Piesa asta reprezintă ceea ce obţii dacă combini măiestria autentică Holograf cu strălucirea Antonicească - un imn al iubirii efervescent, dinamic, dominat de două voci extrem de capabile (da, Antonia cântă bine, am zis-o). Deşi videoclipul este alb-negru, el, în combinaţie cu melodia, evident, emană o aură călduroasă şi primitoare, o carismă specifică Holograf.

15. Alexandra Stan - Thanks for Leaving

Despărţirea de Marcel Prodan a îndreptat-o în mare pe Alexandra Stan pe calea cea bună. În mare. Nu tot ce a făcut după evenimentul acela se încadrează în categoria pieselor ne-naşpa, dar "Thanks for Leaving" este o bucăţică de pop suedez bine executat, care nu are acea răceală specifică exact din cauza faptului că reflectă acel eveniment adevărat în care a fost implicată artista. Mie îmi place, n-am ce să zic. De-ar fi păstrat Alexandra Stan direcţia bună...

Acestea au fost cele 15 piese care au strălucit cel mai mult în peisajul românesc şi care au ştampila Music chowder de "Merită o ascultare". Raportat la industria noastră, cel puţin. După cum am zis, voi alege opt piese care vor merge într-o etapă a clasamentului. A fost greu, dar acestea sunt:

Sore - Dor să-ţi fie dor
Feli - Cine te crezi
Delia feat. Kaira - Pe aripi de vânt
Loredana - Risipitor
F Charm feat. Ligia - Cod roşu
Lidia Buble feat. Adrian Sînă - Noi simţim la fel
Puya feat. Inna - Strigă
Holograf feat. Antonia - Întoarce-te acasă

Multe featuring-uri, dar asta e. E mai greu să străluceşti singur, se pare. Gata cu ardeiul, trecem la cele internaţionale.

Piese internaţionale

A fost un an grozav în muzica mondială: au fost lansate numeroase albume superbe, o mulţime de artişti au revenit în forţă, iar alţii şi-au făcut debutul cu nişte bijuterii de piese sau albume. A fost extrem de greu să aleg doar 15 melodii din gloata de piese bune, dar s-a reuşit.

1. Sia - Chandelier

Cuvintele sunt de prisos în ceea ce priveşte această capodoperă a Siei, dar dacă ar fi să o descriu, i s-ar potrivi termenii: glorios, sclipitor, exploziv, genial, triumfător sau astronomic. Acestea vin în contrast, însă, cu tematica crudă a piesei, Sia vorbind - din proprie experienţă - despre aruncarea problemelor în sticla de băutură şi disperarea şi nebunia care se instalează treptat. În puţine cazuri aşa piese senzaţionale se bucură de un succes răsunător, dar uite că s-a întâmplat şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că a făcut dreptate.

2. Ariana Grande & The Weeknd - Love Me Harder

Despre piesa asta am vorbit, am ridicat-o în slăvi, i-am dat cinci stele etc., dar simt nevoia să punctez din nou faptul că, alături de "Chandelier", "Love Me Harder" a reprezentat apogeul muzicii pop în 2014. Amândouă dau dependenţă, amândouă sunt briliante, "Love Me Harder" se diferenţiază, însă, prin senzualitate şi intimitate, un peisaj care scoate în evidenţă vocile de zile mari ale Arianei Grande şi The Weeknd.

3. Grimes feat. Blood Diamonds - Go

Până la această piesă, nu credeam că voi întâlni vreodată o piesă trap cu influenţe dubstep pe care s-o sufăr - sau mai grav, să-mi placă -, dar Grimes a reuşit imposibilul. Ceea ce e ciudat, pentru că Grimes este veterana unui cu totul alt gen, mai puţin pământean, unde îşi face bine treaba. "Go" este electrizantă, puternică, brăzdată de vocea angelică a artistei. Chiar dacă este o compoziţie extrem de bună, nu-i recomand canadiencei să rămână pe acest gen. Oricum nu o va face. Va lansa în 2015 un album care, cel mai probabil, va primi 10. "Go" are o producţie grozavă, dar nu mai bună ca...

4. FKA twigs - Two Weeks

2014 a fost un an perfect pentru Tahliah Barnett, alias FKA twigs: a lansat un album excepţional, s-a făcut cunoscută lumii şi s-a cuplat cu Robert Pattinson. "Two Weeks" este, după cum ziceam acum o săptămână, cea mai bună piesă de pe albumul LP1. Este îndrăzneaţă, futuristă şi senzuală: FKA twigs în trei cuvinte, Şi "Two Weeks" are o producţie senzaţională, dar tot nu se compară cu...

5. iamamiwhoami - Fountain

"Fountain" reprezintă startul acelei călătorii senzaţionale numite "Blue" cu care am terorizat paginile blogului. Şi ce start. Cred că am spus că e perfectă şi cele, că este lapte şi miere pentru urechi, că Jonna Lee a făcut o treabă senzaţională. Dacă nu aţi avut curiozitatea să aflaţi despre ce vorbesc, acum aveţi ocazia. Aveţi în faţa voastră 6 minute de rai. Totuşi, nici măcar producţia perfectă iamamiwhoami nu reuşeşte să atingă stelele pe care le atinge...

6. Röyksopp & Robyn - Monument

Titlul piesei reflectă foarte bine impozanţa acesteia. Jos pălăria în faţa celor de la Röyksopp care au meşterit o asemenea piesă cu adevărat monumentală, probabil cea mai bună piesă dance a anului (care nici măcar nu e dance în adevăratul sens al cuvântului). "Monument" duce întrebarea "ce voi face în viaţă" la un nivel existenţial, în care simţi că pluteşti în univers şi îţi contemplezi drumul pe Pământ.

7. St. Vincent - Prince Johnny

Albumul "St. Vincent" a fost bomba anului 2014, un cocktail molotov de piese senzaţionale. Una din ele este "Prince Johnny", una din melodiile mai meditative ale artistei, în care se vorbeşte despre"un prieten care se auto-distruge şi pe care ai vrea să-l ajuţi, dar apoi îţi aduci aminte că nici tu nu eşti la fel de blând cu tine". Art rock amestecat cu rock alternativ şi voci de înger.

8. Avey Tare's Slasher Flicks - Little Fang

Performanţa acestei piese a fost că a lăsat foarte mulţi oameni scărpinându-şi capetele, inclusiv pe mine. Este o combinaţie tare ciudată: o piesă de pop-rock psihedelic care, până la urmă, nici nu prea poate fi încadrată într-un gen anume de fapt şi de drept, cu o atmosferă care se doreşte a fi înfricoşătoare, dar intenţia adevărată este să dea o atmosferă de Scooby-Doo, şi care vorbeşte despre...un pisoi. V-am atras atenţia? Dacă da, atunci, videoclipul este disponibil câteva rânduri mai sus, dar atenţie: este cel puţin la fel de ciudat precum sună piesa în sine.

9. Lorde - Yellow Flicker Beat

Imediat după ce am ascultat primul minut din cea mai nouă piesă a lui Lorde, mi-am spus: "asta e mai bună decât tot albumul "Pure Heroine" la un loc". Au trecut mai bine de trei luni şi nu mi-am schimbat părerea. Scrisă pentru ultimul film Hunger Games, "Yellow Flicker Beat" reflectă conflictul interior şi exterior al lui Katniss şi răceala aşternută peste acea lume, o întreagă poveste produsă impecabil de Paul Epworth. Am un deja vu. Am mai vorbit despre asta, aşa-i?

10. Lana Del Rey - West Coast

Regula nr. 1: Lana Del Rey nu are cum să greşească în plan muzical. Regula nr. 2: Dacă Lana greşeşte, vezi regula nr. 1. "West Coast" e prima piesă lansată de pe splendidul album "Ultraviolence" (care a obţinut un loc fruntaş în topul albumelor din 2014 pe Music chowder), una dintre multele bijuterii ale acestuia. Vocea mătăsoasă a Lanei se îmbină perfect cu instrumentalul indie rock cu accente de surf rock, iar punctul de atracţie al piesei îl constituie probabil build-up-ul care se realizează până la refren, apoi încetinirea neaşteptată a tempo-ului. Cum spuneam, Lana nu greşeşte, nici dacă vrea.

11. First Aid Kit - Stay Gold

"Stay Gold" e un album care merită cu prisosinţă ascultat. După ce treci de primele două piese briliante, dai de cea mai strălucitoare nestemată (sau lingou de aur) de pe întreg albumul - părerea mea - "Stay Gold". Elementele ce recomandă melodia sunt producţia delicioasă, refrenul incredibil de bun şi versurile care ating coarda sensibilă a celor care vor ca lucrurile bune să rămână bune pe veci. Nu se prea întâmplă, din păcate, ne spun surorile suedeze din trupa First Aid Kit.

12. Lykke Li - No Rest for the Wicked

Nimeni nu se pricepe mai bine decât Lykke Li în a meşteri o piesă plină de remuşcări şi melancolie, care să sune şi extrem de bine. "No Rest for the Wicked" vorbeşte despre acele momente când ţi-ai lăsat persoana iubită la nevoie, iar acum e prea târziu să mai îndrepţi situaţia. Videoclipul dublează această idee printr-o poveste care îţi frânge inima, aşa că mai bine vă uitaţi când nu există febra Revelionului (sau încă a Crăciunului, dacă sunteţi eu - nu, nu sunt pe rit vechi, doar că îmi place să consider că încă mai e Crăciunul).

13. Paramore - Ain't It Fun

Nu am avut ocazia să vorbesc despre cât de grozav e albumul care poartă numele trupei Paramore, album lansat anul trecut. Practic, Paramore este cea mai bună trupă rock din trecutul recent şi, în viziunea mea, nu există îndoială. "Ain't It Fun" a fost lansată pe 4 februarie anul curent, aşa că putem s-o aruncăm pe lista celor mai bune piese din 2014. Piesa este o combinaţie excelentă de funk rock şi soul, care combină vocea legendarei roşcate focoase Hayley Williams cu vocile unui cor gospel, vorbind cu mult sarcasm despre trecerea de la lumea sigură, liniştită de acasă la lumea adevărată.

14. Banks - Drowning

Dacă chiar aţi ajuns cu cititul până aici, atunci vă mulţumesc frumos din mijlocul unui oraş bătut de cod roşu de viscol. Banks a avut mai multe lansări în acest an, dar "Drowning" este, zic eu, cea mai bună dintre ele - am spus-o şi când am zis că Banks merită o ascultare. Este o melodie cu un fundal întunecos, dar elegant, specific Banks, în care artista îl ia la rost în stilul ei pe cel care i-a frânt inima. Originalitatea, însă, constă în acest sound semnătură al lui Banks şi în vocea ei, care e echivalentul auditiv al catifelei roşii.

15. Katy B - Crying for No Reason

"Crying for No Reason" a constituit melodia care a atras atenţia asupra artistei britanice mai devreme în acest an. O baladă breakstep superbă, piesa aduce în prim-plan cam aceeaşi idee ca "No Rest for the Wicked", însă în cu totul alt ambalaj, un fundal sonor sclipitor, dominat de vocea copilărească, cristalină a lui Katy. Iar versurile sunt foarte stridente, pline de emoţie şi remuşcare: I never faced all the pain I caused, now the pain is hitting me full force.

Ei bine, dacă la categoria "piese româneşti" a fost foarte greu, aici a fost imposibil. Dar cum suntem învăţaţi că nimic nu este imposibil, am reuşit s-o scot la capăt şi pe asta. Iată-le pe cele opt norocoase:

Sia - Chandelier
Ariana Grande & The Weeknd - Love Me Harder
FKA twigs - Two Weeks
iamamiwhoami - Fountain
Röyksopp & Robyn - Monument
Lorde - Yellow Flicker Beat
Lana Del Rey - West Coast
Paramore - Ain't It Fun

Şi acum vine surpriza. Pe lângă topul pe care îl voi realiza eu personal ca anul trecut, va exista un top al "cititorilor fideli", să zic aşa. Ei vor acorda pieselor alese mai devreme în postare (opt de fiecare parte) următoarele punctaje: 10 pentru piesa preferată, 8 puncte pentru a doua preferată, apoi 6,5,4,3,2,1 pentru următoarele piese din topul personal. Voi aduna toate voturile şi vom vedea ce iese. Singura condiţie e ca cei care votează să asculte în prealabil cele opt piese selectate la final de la fiecare categorie. Topurile vor fi publicate, în principu, în prima zi din 2015. Ceea ce înseamnă că asta e ultima postare din acest an.

...

Atunci, eu vă urez un an nou plin de bucurii, împliniri, sănătate, în care toate să vă meargă bine şi să reuşiţi în tot ce vă propuneţi şi, de asemenea, să fiţi împăcaţi cu voi înşişi şi cu ceilalţi. Vă mulţumesc mult pentru atenţia acordată în acest an minunat şi ne vedem în 2015!

Pentru ultima dată în 2014,
Peach

Pisica Moşului

Este o perioadă foarte ocupată pentru Moş Crăciun. Are de făcut un drum foarte lung, ocolul planetei chiar, cu o viteză greu de înţeles pentru cei care nu sunt Moş Crăciun, sau care nu fac parte din alaiul său de ajutoare. Înainte de asta, însă, el stă în biroul lui - impropriu spus birou, mai degrabă o cameră cu pereţi din lemn, bogat împodobită, cu fel de fel de decoraţiuni şi obiecte speciale pentru el - şi îşi verifică lista de copii, care este incredibil de mare şi care necesită multă atenţie. Nu sunt mulţi copii cu adevărat obraznici, dar chiar şi pe aceia, Moşul îi însemnează pe listă pentru a şti să le aducă un cadou care să-i determine să fie mai buni.
S-a întâmplat odată ca Moşul să-şi verifice acestă listă enormă, precum şi cadourile care trebuie împărţite, cu o exactitate incredibilă, şi să audă la uşă un zgrepţănat timid.
Îşi împături frumos lista pentru a şti unde a rămas, îşi lăsă cana cu ciocolată caldă cu scorţişoară pe masa din lemn de pin şi deschise repede uşa.
- Până la urmă te-ai urcat pe acoperiş. Iar acum eşti un ghemotoc zgribulit de blană. Chiar vrei să te primesc aici, la căldură?
Înţelegând vorbele Moşului, ghemotocul scoase un mieunat scurt.
- Of, of, of. Hai să-ţi luăm o păturică groasă.
Carol se chema pisoiul. Deşi, de obicei, la Polul Nord, nu ninge abundent, Carol a simţit nevoia să se urce pe acoperişul îngreunat de un strat gros de zăpadă proaspătă. Cu multă dexteritate pisicească, motănelul a alunecat de pe acoperiş, trăgând după el şi un voal consistent de omăt.
- Te simţi mai bine acum?
Pisoiul stătea pe un fotoliu catifelat şi pufos, de un roşu ameţitor. Ar fi vrut şi el să bea din ciocolata cu lapte, dar îşi aduse aminte că, ultima dată când a încercat, s-a ales cu mustăţile fripte. Încă zgribulit şi ud, Carol se dădu jos de pe tron şi se întinse la picioarele Moşului, care deja ajunse la copilul cu numărul şapte sute milioane patru.
- Timp de o zi, cămăruţa asta va fi toată a ta. Poate nu mai spargi din nou bibeloul de sus ca anul trecut!
Se putea repara cu magie, dar, totuşi, nu strică să ai un locşor ordonat.
În cea mai din est parte a lumii, Ajunul Crăciunului venea în trei ore. Moşul scoase sania din magazia făcută special pentru celebrul lui mijloc de transport, dădu de mâncare renilor, încărcă sacul fără fund cu tonele de cadouri şi le mulţumi spiriduşilor pentru ajutor.
Noaptea polară era luminată de către zecile de felinare de prin jurul casei Moşului şi de prin pădure (apărută în mod magic), dar şi de beculeţele colorate care împodobeau tot ce aparţinea lui Moş Crăciun. Carol ţopăia prin zăpadă şi privea atent la toate pregătirile care se făceau pentru a-i asigura Moşului un traseu cât mai bun. Pentru un pisoiaş, totuşi, agitaţia devine obositoare după un timp, aşa că micuţul Carol a ales un loc de odihnă aparent destul de confortabil: sacul Moşului.
- Hai, Rudolph!
În scurt timp, sania îşi luă zborul cu tot cu Moş Crăciun, cadouri şi pisoi. Spiriduşii aplaudau încă un început de călătorie reuşit.
În timp ce copiii aşteptau nerăbdători sosirea misterioasă a Moşului şi primirea cadourilor, Carol dormea cuprins de un somn adânc. Sigur că Moş Crăciun îl văzuse încă de la primul cadou împărţit, aşa că s-a decis să-l mute lângă el în sanie. Pisoiul nu se împotrivise, el dormind în continuare şi visând la şemineul cel călduros din "biroul" Moşului.
O oprire a saniei a fost ceva mai zdruncinată: pe marginea unui drum de ţară, tălpile saniei se opriseră într-o piatră, zguduindu-i bine atât pe Moş Crăciun, cât şi pe pisoi. Moşul şi-a luat repede sacul şi a plecat să împartă cadourile. Carol, speriat, a sărit pe marginea saniei, de unde a alunecat şi a căzut cu boticul în zăpadă. Până să se dezmeticească, sania deja plecase. Pisoiul mieună trist, neînţelegând situaţia. El nu ştia că Moşul, pentru a străbate întreaga planetă într-o singură zi, trebuia să se mişte chiar mai repede decât soarele. Moş Crăciun era la kilometri depărtare, iar pisoiul rămase, din nou, zgribulit şi înfrigurat.
Pădurea îi făcea cu ochiul lui Carol, care pornise timid printre copacii bătrâni. Frigul pătrunzător îi rărea paşii pisoiului, care, după ce a trecut de un şir de copaci găunoşi în care se odihneau, cu proviziile pline, veveriţe cenuşii, nu mai putea să mai meargă. Carol îşi concentră toată energia într-un mieunat pătrunzător, care, însă, nu a înduplecat frigul iernii. Nu putea decât să miaune. Blana îi era îngheţată şi îşi pierduse strălucirea de foc.
Se auzeau paşi. Poate era Moşul, care îşi dăduse seama că îi lipseşte singurul animal în afară de renii săi de încredere.
- Cum ai ajuns tu aici? auzi Carol în dreapta lui.
Era un băiat de aproape 10 ani, la fel de înfrigurat şi de speriat.
- Cred că amândoi ne-am pierdut.
Băiatul luă pisoiul şi îl strânse la piept, simţindu-l tremurând. Se descheie la geacă, puse pisoiul la piept şi ridică fermoarul până în dreptul boticului. Carol deschise un ochi şi mieună. Băiatul zâmbi, iar o lacrimă îi străbătu obrazul îngheţat.
- Cât aş vrea să-ţi spun că o să te simţi mai bine...
Băiatul păşea încet prin zăpada groasă. Picioarele îi erau obosite de la atâta mers, iar spatele îl durea din ce în ce mai tare. Respira rar, încercând să-şi oprească plânsul. Îl mângâia mereu pe Carol, care devenise un fel de pernă caldă cu gheruţe.
Un vânt rece tăia pădurea, înţepând băiatul cu fulgi de zăpadă micuţi. După puţin timp, începu să ningă. Oricât de mult îi făcea plăcere să privească ninsoarea cu nasul lipit de geam, băiatul îşi dorea cu ardoare să înceteze repede.
Dar ninsoarea nu a încetat. Pe de altă parte, nu viscolea. Era o ninsoare molcomă, ca în poveşti, dar care îi îngreuna pasul.
Băiatul scoase din buzunar un fursec de casă.
- Cred că ţi-e foame. Eu am mâncat acum şase ore, dar pisoii au nevoie de multă mâncare, ca să poată vâna când se fac mari.
Carol se bucură nespus de bucăţica de fursec primită în dar, chiar dacă, de obicei, primea jucării de pisici şi ospeţe regale. Băiatul nu muşcă din fursec, de teamă să nu i se facă şi mai foame.
Lumina devenea din ce în ce mai slabă. Copilul nu ştia încotro a mers în tot acest timp. Se gândea că, dacă va ţine un drum drept, va găsi oameni care să-l ducă înapoi acasă, lângă părinţii lui care, probabil, nu se puteau bucura prea tare de noaptea de Crăciun.
În dimineaţa de Ajun, băiatul se trezise devreme pentru a căuta un brad bun. Pădurea de brazi de lângă casa lor este întinsă, iar la o margine are o plantaţie de brazi de Crăciun, care e a familiei sale. Neputând să aştepte, a lăsat un bilet părinţilor în care scria :"Merg să aleg bradul. Ştiţi unde mă găsiţi". Era mult de mers, dar băiatul ştia calea. Cumva, din nefericire, a rătăcit drumul şi a ajuns în pustietate, înfometat şi dezorientat.
Ninsoarea se opri, dar întunericul devenea din ce în ce mai pronunţat. Copilul se gândea că aşa îşi va găsi sfârşitul, părându-i rău că nu a putut să aibă mai mare grijă de noul lui prieten. În acel moment, îl podidi un plâns profund. Carol dormea în braţele lui din ce în ce mai slăbite.
Printre lacrimi, băiatul văzu în depărtare ceea ce părea a fi o troiţă. Îşi adună puterile şi mări pasul, înghiţindu-şi lacrimile care puteau să-i îngheţe pe obraz. Apropiindu-se, băiatul zări o siluetă neagră în faţa troiţei. În mod normal, s-ar fi speriat de o asemenea prezenţă străină, dar acum se gândi că a găsit sălvarea. Se apropie cu paşi repezi de figura misterioasă.
- Mă scuzaţi... rosti el timid.
Persoana întoarse uşor capul către el. Era o femeie trecută de anii tinereţii, dar cu un chip pur şi luminos. Femeia era mirată de un aşa vizitator, dar şi mai mirat era băiatul.
- Şi dumneavoastră v-aţi rătăcit?
Femeia tăcu un moment.
- Nu m-am rătăcit, am venit aici să mă rog.
- La o troiţă din pustietate?
- Nu e o troiţă obişnuită. Fiul meu a ridicat-o. În plus, este mai aproape de casa mea şi îmi place să vin aici, mai ales în zilele importante precum Ajunul Crăciunului. Tu ce cauţi pe aici, dragule?
Băiatul se încălzi la auzul cuvântului "dragule" şi îi răspunse prompt:
- M-am rătăcit, iar părinţii mei sunt foarte îngrijoraţi. Nu m-aţi putea ajuta să mă întorc acasă?
Speranţa din ochii lui o emoţionă pe femeie, care stătea demnă şi calmă în faţa lui.
- Sigur că te pot ajuta. Mai întâi de toate, vino acasă pe la mine. Cred că ţi-e foarte frig.
Femeia a plecat cu băiatul înspre un deal din vecinătate, pe care se ridica o căbănuţă modestă, dar veselă. Aceea era casa ei.
- Lasă-mă să-ţi pun geaca pe sobă.
Când băiatul ăşi dădu jos geaca, femeia observă - abia acum - pisoiul pe care îl ţinea strâns în braţe şi care dormea profund.
- Ai plecat cu pisoiaşul de acasă?
- L-am găsit în zăpadă. Cred că şi lui îi e foarte dor de casă.
Femeia îl pofti pe canapea şi merse să încălzească nişte apă pentru un ceai cald.
Băiatul şedea comod pe canapeaua moale, inima săltându-i pentru că şi-a regăsit speranţa. Pacea sufletească a femeii îi încălzea sufletul. Admira încăperea călduroasă şi brăduţul frumos decorat.
- Cum te cheamă? întrebă femeia, întrerupându-i şirul gândurilor.
- Isaac. Prietenii îmi mai spun Leo, pentru că mă cheamă Isaac Leonard.
- Foarte frumos nume. Ai vreun frate sau o soră?
- Nu am, dar am un viţel pe care îl iubesc foarte mult şi pe care îl cheamă Jin.
Femeia scoase prosopul de pe o farfurie cu fursecuri şi i-o dădu băiatului.
- Îmi place foarte mult cabana dumneavoastră. Când mă fac mare, vreau să am şi eu una.
- Mă bucur că îţi place căsuţa mea. Fiul meu a ridicat-o.
- Şi fiul dumneavoastră unde e?
Femeia se uită puţin la apa care clocotea, apoi răspunse:
- Fiul meu e plecat de ceva timp.
- Ce meserie are?
- Meseria lui e să vindece oamenii care vin la el şi să le aducă bucurie în viaţă. Acum, nu mai apelează la fel de multă lume la el, dar tot are mulţi oameni care vin să se vindece.
- Deci este un...doctor celebru.
- Poţi să spui şi aşa.
- Dacă o să păţesc vreodată ceva, pot să vin la fiul dumneavoastră?
- Cu siguranţă. Dar poţi să vii şi când eşti sănătos, doar ca să vorbeşti cu el. El lucrează mereu.
- Chiar şi de Crăciun?
- Chiar şi de Crăciun. Dar nu are prea mulţi clienţi în perioada asta.
- Probabil că toţi oamenii se simt bine, înconjuraţi de cadouri, de familie...
Femeia se ridică şi luă apa de pe foc, apoi o turnă într-o cană cu frunze de mentă şi coajă de portocală.
- Aşa e, spuse ea.
Carol deschise ochii, apoi se întinse pe canapea, înfingându-şi gheruţele în material.
- A fost foarte frumos din partea ta să ai atâta grijă de motănel. Fiul meu ar fi mândru de tine.
- Fiului dumneavoastră îi plac animalele?
- Nespus de mult.
- Cred că sunteţi mândră de el, pare un om foarte bun...la fel de bun ca dumneavoastră!
Femeia râse timid.
- Nu am mai primit de ceva timp colindători pe la mine acasă. N-ai vrea să-mi cânţi şi mie un colind?
- Nici fiul dumneavoastră nu trece pe aici?
- După cum ţi-am spus, este foarte ocupat. Dar îmi trimite mereu vederi, mai ales în prag de sărbători. Şi îl simt atât de aproape, încât nu mă mai simt aşa singură.
Isaac dădu din cap şi îi cântă femeii un colind învăţat în ultima zi de şcoală. Femeia închise ochii şi ascultă.
- Mi-ai făcut o bucurie foarte mare, Isaac. Sunt fericită că am putut să te ajut cu ceva cât de mărunt.
- Eu vă mulţumesc din toată, toată inima.
Tăcu puţin, în timp ce femeia strecura ceaiul.
- Cred că şi fiului dumneavoastră îi plac colindele.
Femeia zâmbi.
- Îi plac mai mult decât ţi-ai putea imagina.
Îi intinse băiatului ceaiul proaspăt făcut.
- Ai grijă, e fierbinte.
Băiatul sorbi însetat din ceai, cu riscul de a-şi arde limba.
- O să pot fi înapoi acasă până în ziua de Crăciun?
- Sigur vei fi. Am eu grijă de tine, tu şi motănelul staţi liniştiţi.
Carol găsise un loc confortabil pe canapea şi îşi reluă somnul.
- Cred că ar trebui să aţipeşti şi tu puţin, Isaac. Între timp, eu o să fac tot posibilul să te duc înapoi acasă.
Băiatul ascultă de sfatul femeii şi adormi pe canapea. Ochii îl usturau când punea geană pe geană, dar se bucura că a putut găsi un moment de răgaz după o zi atât de lungă. Deschise imediat ochii pentru a-i mulţumii femeii, dar găsise un decor total schimbat. Semăna chiar cu casa lui.
Mama băiatului cobora zgomotos pe scări, afundată în tristeţe. Când îşi mută privirea către camera de zi, scoase un ţipăt scurt şi alergă să-şi îmbrăţişeze copilul. Isaac îşi ţinea strâns mama în braţe, plângând de bucurie.
- S-a întors! S-a întors băiatul! Strigă mama, sărutându-şi băiatul cu multă dragoste.
Tatăl veni în fugă şi îl îmbrăţişă şi el plin de căldură.
- Cum ai ajuns aici? întrebă tatăl, cuprins de un fior de uimire.
- A venit şi Moş Crăciun, sări mama cu gândul de a-i face o bucurie copilului.
Isaac se repezi la brad şi îl văzu încărcat de globuri, ghirlande şi dulciuri, iar sub el se desfăşurau o mulţime de cadouri frumos împachetate. Între cadouri, el îl zări pe Carol încă dormind. Băiatul luă pisoiul în braţe, bucuros că a rămas cu el.
Unul dintre cadouri purta o etichetă pe care scria "Îţi mulţumesc că ai avut grijă de Carol. Poţi să-l păstrezi, iar eu voi veni an de an să vă vizitez pe amândoi" - semnat, Moş Crăciun.
Profund uimit, Isaac se uită împrejur şi văzu pe fereastră fulgi de zăpadă care dansau frenetic. Se apropie de ea şi privi în depărtare, apoi şopti:
- Mulţumesc din suflet. Vă doresc un Crăciun fericit şi uraţi-i fiului dumneavoastră la mulţi ani!

Sărbători fericite, pline de bucurii, sănătate şi evlavie.

Peach

In memoriam

În această seară, s-a stins una din marile voci ale lumii. O voce grea, cu mult sentiment, cu o răguşeală legendară. Odihneşte-te în pace, maestre Joe Cocker. Lumea ţi-a apreciat şi îţi va aprecia întotdeauna timpul petrecut pe Pământ.

Peach

Pam pam pam. Top 15 albume ale anului 2014

Se apropie Crăciunul, se simte spiritul lui, se simte iarna, chiar dacă n-a vrut să ne mai dea zăpadă zilele astea, dar miracole există. Până se întâmplă miracole, am meşterit o listă a celor mai bune 15 albume din acest an, alese după placul subsemnatului. Au apărut nişte albume foarte bune în 2014, precum şi multe surprize plăcute. Hai să vedem ce ne-a adus Moş Album.

(La fiecare album voi trece câte patru piese foarte bune, în ordinea în care se regăsesc pe album, piesa mea preferată fiind scrisă îngroşat)

15. Paloma Faith - A Perfect Contradiction

Chiar dacă s-au spus multe despre noul album al Palomei Faith, mie unul mi s-a părut un album foarte închegat, plin de piese bine compuse, grozav instrumentate, care aduc un aer proaspăt muzicii pop-soul. Ce mai e de trecut în revistă este vocea astronomică a Palomei, care sfâşie efectiv instrumentalul şi care mută munţii din loc. Altceva bun? Ritmul foarte groovy, versurile geniale, atmosfera plăcută, coperta foarte creativă...mda, nu văd de ce nu ar putea să-ţi placă un astfel de album.

Recomandări: Can't Rely on You, Only Love Can Hurt Like This, Other Woman, Trouble with My Baby

14. Shakira - Shakira

La fel de subapreciat mi se pare şi albumul Shakirei, care are onoarea de a-i purta numele. Lăsând la o parte "Can't Remember to Forget You", care a fost făcut să mănânce airplay şi să adune o tonă de vizualizări pe YouTube, "Shakira" conţine o mulţime de piese care, chiar dacă nu sunt deloc în stilul obişnuit al Shakirei (ironic, nu?), sunt nişte compoziţii foarte bune, iar vocea Shakirei nu mai caută să atragă atenţia asupra ei, ci este exact în cantitatea care trebuie. Întâlnim aici şi câteva colaborări foarte bune, în care vocile se potrivesc ca-n rai.

Recomandări: You Don't Care About Me, Medicine (feat. Blake Shelton), Broken Record, Loca por Ti

13. The War on Drugs - Lost in the Dream

Deşi noul album al trupei indie rock The War on Drugs conţine numai 10 piese, acestea însumează mai bine de o oră ca durată. Şi ce oră. Muzica albumului sună exact cum sugerează titlul, presupunând nişte rock gen anii 80' trecut prin filtrul sepia şi suprasaturat cu magie. Nici albă, nici neagră. Magia The War on Drugs, care te face să te pierzi în vis cu protagonistul, în timp ce dă nas în nas cu nefericiri precum singurătatea, dezolanţa sau depresia. Totuşi, tonul albumului nu este într-atât de aspru pe cât pare, menirea lui fiind mai mult decât să îţi ofere energie, să constituie un fundal consistent pentru o zi visătoare.

Recomandări: Under the Pressure, Red Eyes, An Ocean in Between the Waves, Burning

12. Tinashe - Aquarius

Tinashe este o artistă deosebită. Are o voce îngerească, maleabilă, rafinată, dar cântă muzică urban. Nu orice fel de muzică urban, ci R&B alternativ cu influenţe hip hop şi indie. Acesta este albumul ei de debut cu un titlu care îmi surâde (cu toată modestia, vărsătorul e cea mai tare zodie posibilă). Producţia este impecabilă, atât de fină încât se sfărâmă dacă o atingi cu un fulg, însă e în contrast cu temele hip hop obişnuite - nu e cazul să le menţionez - dar prezentate cu atât de mult bun simţ încât nici nu ştii exact ce asculţi. Compoziţia este foarte bună, deosebit de creativă, şi totuşi accesibilă. "Aquarius" nu e un album care se desfăşoară repede, ci mai degrabă arde mocnit, lăsând loc viziunii lui Tinashe să se dezvolte şi să devină din ce în ce mai fermă. Fiţi cu ochii pe fată, va ajunge un artist mare.

Recomandări: Aquarius, Bet (feat. Devonté Hynes), Cold Sweat, 2 On (feat. Schoolboy Q)

11. FKA twigs - LP1

Nu vă lăsaţi păcăliţi de copertă, FKA twigs cea adevărată arată mult mai bine şi mai puţin grotesc. Şi ştie să danseze. De fapt, asta a fost meseria ei până să se apuce de muzică. Şi iat-o în 2014 lansându-şi albumul de debut cu cel mai creativ titlu posibil: "LP1". Genul pe care îl abordează ea este tot R&B alternativ, dar sub cu totul altă formă, una revoluţionară chiar. Muzica lui FKA twigs este, dacă vreţi, echivalentul modern al lui Björk la sfârşitul anilor 90': cu note puternic experimentale şi cu un sound futurist. Putem să spunem chiar că este cel mai original album din ultimii ani. "LP1" nu reprezintă o ascultare uşoară, ci mai degrabă o odisee sonoră dominată de vocea senină şi inocentă a lui Tahliah Barnett, tratând diverse teme romantice, senzuale etc. Evident, este o combinaţie câştigătoare.

Recomandări: Lights On, Two Weeks, Pendulum, Give Up

10. Banks - Goddess

Artista care câştigă, însă, competiţia de R&B alternativ a anului este Banks, despre care v-am mai vorbit şi răs-vorbit. Tonul albumului este unul elegant, întunecat, uşor apăsător, dar piesele sunt minunat scrise - monştri electronici şi balade călduroase deopotrivă -, fiecare fiind o mică mare parte din persoana lui Banks. Ce aş vrea să punctez, totuşi, este că "Goddess" este unul dintre puţinele albume de pe lista asta, dacă nu chiar singurul, care funcţionează mai bine ca piese separate decât ca o colecţie. Asta nu înseamnă că nu e foarte bun. Pe lângă producţia minuţioasă şi intimă, albumul se mai poate lăuda cu însăşi vocea dulceagă a lui Banks, în general rezervată, dar şi atunci când explodează, opreşte timpul în loc.

Recomandări: Waiting Game, This Is What It Feels Like, You Should Know Where I'm Coming From, Drowning

9. Alexandrina - Flori de spin

Hopa! Un album românesc printre cele mai bune ale anului. Moldovenesc, de fapt. Oricum ar fi, certitudinea e că "Flori de spin" este un album căruia i se potriveşte adjectivul "mirobolant". Este incredibil ce poţi crea dacă ai o minte sensibilă şi creativă, orice posibilităţi materiale ai avea. "Flori de spin" păşeşte uşor printre păsărele, brize line, fulgi de zăpadă, pian, picături de ploaie, câmpuri de flori. Vocea Alexandrinei Hristov este intensă şi călduroasă. Toate aceste elemente conferă albumului un cadru intim, senin, deosebit de elegant. Iar versurile sunt poezie pură, abstracte şi pline de iubire deopotrivă. Alexandrina spune că "Flori de spin" este "feminin şi de ascultat în căşti, noaptea, în singurătate". 

Recomandări: Flori de spin, Pijamale reci, Te simt, Oraşul Umbre

8. Miranda Lambert - Platinum

Despre Kacey Musgraves v-am spus că e pe cale să devină prinţesa muzicii country. Regina, însă, rămâne Miranda Lambert. "Platinum" e un album ridicol de ambiţios care izbeşte ca un tir încărcat cu...ei bine, platină. Miranda ştie ce să spună, când să spună şi cum să spună şi, dacă prinzi din zbor versurile, poţi să te tăvăleşti pe jos de râs. Albumul tratează aşa de multe teme că nu mai e cazul să le amintim, iar atunci când spun că e un album country, vreau să spun că e un album care ia acest gen şi îl pune pe tavă în absolut toate formele lui. Pe scurt, cea mai nouă lansare a Mirandei Lambert este ca o călătorie zdruncinată pe un drum de ţară într-o zi cu mult soare, în cea mai pozitivă privinţă posibilă. Vă rog să observaţi că n-am spus că e solid ca platina.

Recomandări: Little Red Wagon, Automatic, Gravity Is a B*tch, Holding on to You

7. First Aid Kit - Stay Gold

Cred că cea de-a treia lansare a surorilor din trupa First Aid Kit este si cel mai proaspăt şi mai autentic album din 2014. Încă de la primele acorduri, eşti transpus în acele meleaguri bătute de soare din fostul vest sălbatic al Statelor Unite, vinovată de asta fiind producţia folk densă, cu influenţe country, în care vocile superbe ale Klarei şi ale Johannei se topesc încet. Titlul şi tema albumului vorbesc despre dorinţa ca lucrurile bune să rămână aşa cum sunt, să nu se schimbe nimic în rău. Albumul este o acadea a muzicii alternative şi chiar merită ascultat, ca să nu mai vorbim despre melodiile care sunt lapte şi miere auditiv cap-coadă.

Recomandări: My Silver Lining, Stay Gold, Shattered & Hollow, A Long Time Ago

6. Lykke Li - I Never Learn

Se pare că Lykke Li nu lansează albume decât o dată la trei ani, dar aşteptarea merită. "I Never Learn" este cel de-al treilea album al artistei suedeze, care e mai doborâtă sentimental ca niciodată. Toate cele nouă piese sunt balade, toate cu o instrumentaţie perfect făurită şi foarte nostalgică şi melancolică. Ce a făcut-o pe Lykke Li să scrie acest album? O despărţire. Una rea. Care se simte puternic, chiar şi fără să ştii versurile. Şi dacă le ştii, poţi să constaţi că suedeza nu se ghemuieşte într-un colţ şi plânge până înnegreşte parchetul de rimel, ci se resemnează, dar cu conştiinţa încărcată.

Recomandări: No Rest for the Wicked, Gunshot, Love Me Like I'm Not Made of Stone, Sleeping Alone

5. Taylor Swift - 1989

Eram sigur că Taylor Swift nu va da greş cu noul ei album pop (eu nu promovez pe cineva dacă nu am încredere că va coace ceva bun). Ei bine, "1989" este aşa de bine făcut că te-ai putea mira de ce artista nu a abordat acest stil încă de la început. Taylor Swift a rămas ea: emisie puternică, sacadată, versuri scrise cu măiestrie (îi invit, pe această cale, pe 9gaggerii care cred că toată puterea ei stă în "Shake It Off" să nu mai fie aşa ignoranţi), mult bun simţ. Ce s-a schimbat este instrumentaţia. Deşi albumul nu pune accent pe instrumentaţie, ea constituie un fundal subtil, bine lucrat, nostalgic, dar cu un sound actual. Ceea ce iese în evidenţă este compoziţia extrem de catchy, fiecare piesă putând ajunge hit şi să fie considerată una dintre cele mai bune ale anului. Chiar şi momentele ceva mai clişeice, precum "How You Get the Girl" sunt plăcute şi simpatice.

Recomandări: Blank Space, Wildest Dreams, I Know Places, Clean

4. Sia - 1000 Forms of Fear

Deşi "1989" este un album foarte bun, cea care a reuşit să scoată cel mai bun album pop al anului este Sia. Ştim că artista australiană este o compozitoare de excepţie. "1000 Forms of Fear" conţine, practic, cele mai bune compoziţii ale sale. Aşadar, nu poate să nu fie foarte bun. De la excepţionalul, impecabilul "Chandelier" până la monumentalul "Dressed in Black", noul album al Siei este plin ochi de melodii fantastice, refrene urieşeşti şi versuri ascuţite şi sincere. Dar peste producţia grandioasă şi versurile foarte personale tronează vocea demolatoare a Siei, care despică apele, crestează cerul, mişcă planeta de pe orbită şi face să nu mai fie corupţie în România.

Recomandări: Chandelier, Big Girls Cry, Elastic Heart, Fire Meet Gasoline

3. St. Vincent - St. Vincent

Cea mai pretenţioasă colecţie de piese a anului (zic asta în cel mai bun sens al cuvântului) este fără îndoială cel de-al patrulea album al americancei Annie Clark, cunoscută şi ca St. Vincent. 100% electrizant, 100% îndrăzneţ şi 101% triumfător, "St. Vincent" mătură competiţia la capitolul rock alternativ - mai puţin un album care va urma - şi impresionează prin grandoare şi versuri perfecte. St. Vincent a reuşit să creeze nişte cântece atât de delicioase încât este numit mai peste tot cel mai bun album al anului, ceea ce mă bucură nespus. Ca să nu mai zic că acum câteva seri am visat-o pe Annie Clark ca fiind o profesoară rea cu puteri malefice, atât de grozavă şi de plină de lipici e tipa, şi nu numai ea, ci şi capodopera ei care îi poartă numele de scenă.

Recomandări: Birth in Reverse, Prince Johnny, I Prefer Your Love, Psychopath

2. iamamiwhoami - Blue

În ultimele două postări, am discutat obsesiv despre capodopera duo-ului suedez iamamiwhoami, "Blue", a cărui poveste a luat sfârşit chiar azi, prin lansarea videoclipului pentru piesa "Shadowshow". Cred că am lămurit cât de bun poate să fie albumul, ce triumf al muzicii electronice este, ce performanţă legendară are Jonna Lee, ce lume de vis a putut crea iamamiwhoami. Dacă aş avea 50 saci de celebritate, i-aş oferi pe toţi acestui proiect. Însă mă gândesc că poate un grup mai restrâns de fani dedicaţi este mai valoros decât o gloată de oameni care nu le înţeleg arta splendidă. Încă o dată, mă înclin efortului acestor oameni de a crea o asemenea colecţie titanică de melodii excepţionale. Ca dovadă, un singur album consider că întrece minunăţia acestui proiect, dar nu cu mult.

Recomandări: Fountain, Vista, Blue Blue, Shadowshow

1. Lana Del Rey - Ultraviolence

Probabil vă gândiţi că am cocoţat "Ultraviolence" al Lanei în fruntea clasamentului doar pentru că am o admiraţie nemărginită faţă de ea şi faţă de muzica ei. Nu e aşa. "Ultraviolence" îşi merită locul fruntaş pentru că e un album incredibil de bun. Tot ceea ce îl priveşte este perfect: compoziţia superbă, orchestraţia de rock alternativ, cu influenţe din anii 60'-70', vocea Lanei care e o splendoare absolută, atmosfera elegantă, cinematică şi rafinată pe care o construiesc melodiile. Niciun pas greşit nu este pus în cele 70 de minute ale albumului complet, piesele triumfând prin refrene superbe şi versuri care reflectă perspectiva încărcată de melancolie a Lanei faţă de trecut şi chiar faţă de propria-i persoană. Albumul variază de la rock greoi (Cruel World) la pop simfonic (Old Money). "Ultraviolence" este, cu siguranţă, albumul must-listen (merită ascultat) al anului 2014.

Recomandări: West Coast, Pretty When You Cry, Money Power Glory, Old Money

Aceasta a fost lista celor mai bune albume ale anului, iar eu vă invit cu căldură şi cetină de brad să ascultaţi pe oricare din ele. Mai sunt nişte albume grozave pe care, însă, le-am omis - cele mai bune piese sunt în paranteză: Arca - Xen (Xen), Coldplay - Ghost Stories (Midnight), Lily Allen - Sheezus (Hard Out Here), Warpaint - Warpaint (Love Is to Die), Run the Jewels - Run the Jewels 2 (Close Your Eyes), Indila - Mini World (Tourner dans le vide), Angel Olsen - Burn Your Fire for No Witness (White Fire), Imogen Heap - Sparks (The Beast), Charli XCX - Sucker (Boom Clap)

Vă mulţumesc că aţi ajuns până la capătul postării. Meritaţi un Crăciun minunat, plin de lumină, evlavie şi cadouri, materiale sau sufleteşti.

Dar staţi, ne vom mai vedea cu ocazia unei postări speciale de Crăciun! Staţi pe-aproape.

Peach

O, Doamne. Shadowshow

După aproape un an, călătoria misterioasă, palpitantă şi exuberantă numită "Blue" a ajuns la final. Videoclipul ultimei piese, "Shadowshow", a fost lansat chiar în ziua de după ce am făcut recenzia albumului (trebuie să fie un semn). Despre piesă am vorbit în postarea precedentă, dar videoclipul a fost o surpriză totală. Adică am spus că, după ceea ce se întâmplă în "The Last Dancer", m-aş fi aşteptat să se întâmple ceva tragic, dar nu. Jonna îmblânzeşte umbrele şi le conduce în lumea ei digitală, lumea "Blue", simbolizată de elementul apei în jurul căruia a fost construit albumul. Videoclipul este încărcat de simboluri şi metafore, ce rezumă transformarea şi dăruirea artistei pentru muzică. Umbrele care încă mai sălăşluiau prin păduri au cedat chemării oceanului.
Aplaud proiectul şi pe toţi cei care au contribuit la el şi îmi pare rău că se termină, dar hei, am avut parte de un an superb în compania acestor lansări nemaipomenite. Jos pălăria. Avem aici ultimul capitol al epopeei audiovizuale numite "Blue":

Peach

Recenzie: iamamiwhoami - Blue

4 decembrie a fost o zi specială pentru proiectul iamamiwhoami: a împlinit cinci ani şi a lansat penultimul episod al epopeei muzicale "Blue", album lansat pe 10 noiembrie. Păi şi atunci, de ce de-abia acum o recenzie? Am vrut ca toate videoclipurile aferente pieselor de pe album să fie publicate, însă cred că e mai bine ca toţi să avem parte de mai mult suspans în aşteptarea videoclipului ultimei piese: "Shadowshow".

În caz că n-aţi citit postarea de acum două luni despre două lansări noi de pe "Blue", probabil vă întrebaţi ce/cine este iamamiwhoami. Pentru mine, iamamiwhoami reprezintă revelaţia anului în materie de muzică. Sigur, grupul compus din artista-bună-de-numit-regină-de-către-comunităţile-de-fani Jonna Lee, producătorul Claes Björklund şi alte persoane care se implică a ieşit din mămica lui în 2009, însă nu a reuşit să atragă decât o comunitate mică de fani, dar teribil de devotată. Aşadar, am aflat despre el în februarie anul curent (anul trecut în devenire), cu ocazia lansării piesei "Hunting for Pearls". Am aflat apoi şi despre "Fountain" (astea fiind a doua şi, respectiv, prima piesă din album). Ce mi-a picat cu tronc a fost producţia minuţioasă, cu un sound natural, plin, ambiental. iamamiwhoami presupune muzică electronică, însă "Blue" reuşeşte să transforme artificialul în natural, diferenţiindu-se de celelalte două albume "bounty" şi "Kin". De fapt, asta presupune "Blue": o depărtare de întuneric, de sentimente apăsătoare şi o aruncare în braţele naturii şi a libertăţii. Haideţi să intrăm în această poveste de proporţii.

A,da. Înainte de asta, aş vrea să pomenesc faptul că Jonna Lee a asociat fiecare piesă cu un cuvânt, pentru ca toţi muritorii de rând să priceapă mai bine ideea poveştii. Aşa că voi asocia şi eu fiecare melodie cu un cuvânt care o descrie cel mai bine. Să facem o recenzie riguroasă a albumului, care mai poate fi numit şi "1000 de sintetizatoare glorioase".

1. Fountain

depărtare/înălţător

"Fountain" reprezintă nu un început în forţă pentru "Blue", ci un început calm, intens, ca o trezire la ora 6 a unei dimineţi ceţoase. Este exact tipul de piesă la care te-ai aştepta când afli de tematica lui. Melodia se desfăşoară pe parcursul a fix şase minute cu sintetizatoare organice, un bass plin şi puţin pian senin. Epopeea "Blue" începe cu o depărtare de albumele precedente ale iamamiwhoami, puternic experimentale, cu videoclipuri care se întâmplă în păduri şi în fel de fel de locaţii bizare. Albumul, aşadar, reprezintă o eliberare, o curăţire de tot ceea ce înseamnă întuneric şi conştiinţă încărcată. Iar versiunea auditivă a acestei ideologii este fix "Fountain", ce ne aduce un videoclip în care Jonna e dusă la propriu cu pluta pe ocean (bine, e mai mult o barcă cu motor cu mult dichis), dansează pe lângă cascade şi în care putem vedea 1001 de cadre feerice.

Versul cheie: What lies beyond the fringe of the woods?

2. Hunting for Pearls

scufundare/galopant

Ceea ce face "Hunting for Pearls" cel mai şi cel mai bine dintre toate piesele albumului e să îţi dea acea senzaţie de a fi înconjurat de ape. Spre exemplu, ai putea să te gândeşti că e dimineaţă devreme (după "Fountain") şi te pregăteşti să sari în apă pe pre-refren, iar atunci când pornesc sintetizatoarele furibunde din refren, te scufunzi în mare. Sau piscină. Melodia este definită de un ritm alert şi un peisaj sonor superb, care, după cum am spus, chiar aderă la ideea de scufundare, exact ceea ce face Jonna Lee în videoclip, pe lânfă a fugi de nişte siluete negre. Este o abordare simbolică a "vânatului de perle". La al doilea episod din "Blue" ne putem da seama cât de cât de povestea pe care o spune - dacă e să o privim din alt unghi, şi anume cel al carierei de muzician. Practic, iamamiwhoami s-au depărtat de vremurile mai întunecate, iar acum fac tot posibilul să ofere piese cât mai bune, "caută perle", dar nu în sensul de perle de la BAC, ci mai mult idei sclipitoare. În următoarele opt episoade veţi vedea că au reuşit.

Versul cheie: And I shackle myself, I risk it all

3. Vista

a poseda/triumfător

După primele două pise ceva mai reci, ne-am putea aştepta ca "Blue" să fie un album puţin accesibil, dar "Vista" ne contrazice aşteptările. Ceea ce sare imediat în ochi sunt sintetizatoarele explozive, de gheaţă, care domină refrenul grandios. În acest punct, "Vista" e chiar cea mai accesibilă melodie a iamamiwhoami. Dacă e să continuăm ideea din primele două piese, după scufundare, fiind încă dimineaţă, te duci la o alergare viguroasă pe un ţărm îngheţat, cu soarele bătând în obraji şi anunţând o zi ceva mai caldă: cam aşa sună "Vista". În videoclip, o vedem pe artistă în postura binemeritată e regină, cu coroană de gheaţă şi tot tacâmul. Figurile negre, cărora le voi spune de acum umbre, îşi fac din nou apariţia, dar nu mai par la fel de ameninţătoare, ba chiar poartă slipi de gheaţă şi altele în încercarea de a o imita pe Jonna. Încolţeşte, astfel, teoria că umbrele ar putea fi chiar fanii devotaţi ai iamamiwhoami, însă este nesigur care este rolul lor în povestea din "Blue" şi care sunt intenţiile lor. În orice caz, dacă ar fi o piesă pe care trupa ar putea să o pună în ramă ca "undiţă absolută de noi urmăritori ai proiectului", "Vista" ar fi aceea. Argument:

Versul cheie: I want the world rushing through my veins

4. Tap Your Glass

a adresa/însorit

Dacă ai dat câteva ture pe ţărmul rece care nu mai e rece, căci a venit ora amiezii şi e soare, ţi-ar prinde bine să te odihneşti puţin şi să contemplezi marea. Cam asta este şi ideea din "Tap Your Glass", în plan sonor. Piesa asta, precum şi majoritatea de pe album, are un sintetizator efervescent semnătură ce are rolul de a-ţi răsfăţa simţurile prin grandoarea-i. Deşi nu pot spune că m-a prins din prima, "Tap Your Glass" este o piesă cu adevărat însorită, pozitivă, în care, dacă e să ne luăm după versuri, Jonna le adresează umbrelor un mesaj foarte important, cel mai probabil alte versuri, şi îi cheamă la o reuniune (veţi vedea despre ce e vorba). Ei bine, cam asta se întâmplă şi în videoclip. Cred că aţi observat legătura strânsă dintre melodii şi videoclipuri, întrucât iamamiwhoami este un proiect audiovizual. "Tap Your Glass" ne arată şi că "Blue" este o celebrare şi o eliberare, deci, deocamdată, ne simţim bine, people.

Versul cheie: We are creating new islands

5. Blue Blue

a-şi imagina/libertin

E după-amiază. Cel mai bun lucru este să stai şi să visezi. Să visezi la un tărâm de vis, un paradis litoral, ca acela din videoclipul "Blue Blue". Fiind lansat pe 4 septembrie, la sfârşitul sezonului estival, efectul lui a fost acela că a provocat şiroaie de dor de vară. "Blue Blue" este o compoziţie care ţinteşte până la stele şi care pune în evidenţă cât se poate de bine vocea angelico-atotbiruitoare care mută munţii din loc a Jonnei Lee. Libertatea cuprinsă şi emanată de această melodie nu poate fi transpusă în cuvinte, iar refrenul este unul din cele mai bune de pe album, dacă nu cel mai bun. "Blue Blue" continuă ideea de curăţire şi reinventare şi mai sugerează şi ideea de coabitare cu fanii. În videoclip, Jonna se imaginează pe acestă plajă mirifică, lipită de o mare la fel de ridicol de spectaculoasă, călărind un cal alb pe mal printre valurile care ajung la ţărm, făcând scufundări şi fiind împreună cu umbrele, sau o umbră anume. De ce spun asta? Pentru că trailerul albumului menţionează aşteptarea cuiva special, care trebuie să le spună celorlalţi că a plecat pe mare. Epopeea "Blue" începe să devină din ce în ce mai interesantă.

Versul cheie: Contiune the line I draw, filling the missing mark

6. Thin

a înghiţi/schimbător

Ce fac umbrele cu mesajele pe care le-a trimis Jonna în "Tap Your Glass"? Se uită la ele ca viţelul la poartă nouă şi le pun pe foc. Deşi am mai vorbit şi într-o potsre trecută despre "Thin" şi "Chasing Kites", cred că e cazul să mai punctăm nişte chestiuni pentru că povestea devine cu atât mai interesantă cu cât o rumegi mai bine (a, uite, am dat peste ceea ce voia Jonna să spună legat de piesa asta). Dacă, până acum, vocea ei a oscilat de la vrăjitoare la înger, pe "Thin" găsim o performanţă mai ponderată şi mai puţin bombastică de-a ei, ceea ce nu e un lucru rău. Piesa, după cum am sugerat mai sus, aduce multe schimbări de peisaj, de tempo, de toate, dar nu o mai consider cea mai experimentală producţie de pe "Blue", căci veţi vedea una şi mai şi. "Thin" este primul val de negativitate din album: în videoclip, Jonna este, pe rând, un îngeraş nervos şi un beduin cu gene albe care priveşte de departe ceea ce fac umbrele cu "munca" ei, iar versurile reflectă şi ele această stare de nemulţumire: The kind of which I came to be, after being swallowed hole, by offering a piece of me to any given fool. Ceva nu merge bine în paradisul "Blue". Ce merge sigur bine este, însă, producţia impecabilă şi compoziţia de o splendoare rarisimă.

Versul cheie: They turn to us, they ask us why

7. Chasing Kites

furtună/radiant

E după-amiază târzie. Jonna s-a retras pe o insulă numai a ei şi continuă să studieze acele umbre. Deşi "Chasing Kites" urmează acelui val de negativitate din "Thin", piesa reuşeşte să fie una dintre cele mai zâmbitoare şi mai catchy de pe întreg albumul. Putem să amestecăm versurile cu videoclipul şi să conchidem că Jonna găseşte un grup de umbre "prietenoase", cu care vrea să se reunească şi să...ei bine, acum nu ştim. Ce putem să remarcăm la această piesă este fundalul sonor "uşor nostalgic, cu o producţie care aduce aminte de anii 80'" - Peach, 2 octombrie 2014 (întreg albumul, de fapt, are un fundament retro, dar este mult mai evident pe "Hunting for Pearls" şi "Chasing Kites"). Deşi este un cântec foarte vesel, el ascunde acolo o urmă de melancolie, dar care este estompată de cascada de artificii electronice şi de versurile în care protagonista se gândeşte că e mai bine să ţintească la altceva, la altcineva. Nu pot să explic exact ce înseamnă asta, dar se vafla în cele din urmă.

Versul cheie: A brighter forecast, new winds will blow

8. Ripple

uniune/electrizant

Am avut un mini-şoc când am dat prima dată de piesa asta. Albumul este pitoresc, natural, feeric, iar apoi liniştea şi pacea cu universul sunt întrerupte de un sintetizator de robot schizofrenic (nu mai ştiu unde am auzit comparaţia asta, sper să nu se supere cine a făcut-o că o folosesc şi eu). Avem în videoclip următoarele: umbre care dansează ca un grup de suricate ţicnite, Jonna care se uită la ele printr-un ultra-performant monoclu din carton ultimul model şi începe şi ea să se scălămbăie, aceleaşi umbre care se gândesc că ar fi o idee bună să facă o plută din sticle goale şi Jonna care îşi aprinde luminile de seară la bărcuţa ei, primind unda trimisă de către umbre. Uniunea de care vorbeam pe "Chasing Kites" se realizează în acest mod neaşteptat, dar tot o uniune se cheamă că este. Versurile spun aşa: Before you sail that raft aground, join us in the search and take a dive, ceea ce se leagă ideea plutei din videoclip, Jonna invitând umbrele prietenoase să i se alăture. "Ripple" este cea mai scurtă piesă de pe album, dar şi una din cele mai ambiţioase, având nişte fluctuaţii foarte interesante (şi producţie superbă, ca la mama acasă).

Versul cheie: Fighting to keep my innocence dry

9. The Last Dancer

întoarcere/meditativ

Ziua "Blue" se termină. Jonna Lee se lasă învinsă de cei care nu au fost receptivi la noul capitol din viaţa ei, aşa că se întoarce de unde a plecat, dar cu un gust amar în gură: în pădure. Cine nu ştie cum stă treaba se poate întreba ce se întâmplă, de ce e ăsta un lucru rău etc. Ei bine, dacă e să continuăm interpretarea pe care am stabilit-o în "Hunting for Pearls", ne dăm seama că mulţi fani vechi iamamiwhoami nu au fost mulţumiţi de noua direcţie şi plângeau după erele "bounty" şi "Kin", iar Jonna se întoarce în păduri pentru a-şi conduce "regatul dezolant". "The Last Dancer" este o piesă lentă, cu un sound pozitiv, dar versurile sunt apăsător de triste: Look at the stars in the winter sky, everything will bleed tonight, what a beautiful day to die. Ritmul rece şi peisajul care parcă devine din ce în ce mai melancolic pe cât piesa se apropie de final completează această stare. După cum spuneam, Jonna se întoarce în păduri, în care se învârte fără speranţă, înconjurată de o mulţime de umbre. Îşi vede reflexia într-o oglindă, ca în "Blue Blue", dar, de data asta, sparge oglinda furioasă. Din spatele ei vine o umbră. Poate acea umbră.

Versul cheie: What a beautiful day to die

10. Shadowshow

sosire/întunecos




Am ajuns la ultimul capitol din "Blue", pentru care încă nu există un videoclip, deci încă mai există suspansul de la finalul "The Last Dancer". Începutul piesei este dominat de sintetizatoare grele, care dictează venirea nopţii. Întreaga piesă este închisă şi tacută, cu un peisaj dramatic, care te duce cu gândul la tragediile lui Shakespeare. "Blue", care este, în mare, un album atât de pozitiv, se încheie cu multă melancolie, cu versuri care anunţă un posibil dezastru în videoclip: And you shake and you shiver, as the roof is falling down. Asta nu înseamnă că "Shadowshow" nu e o piesă bună, este chiar superbă, chiar dacă nu conţine fericire şi soare. Vocea Jonnei Lee ajunge la un apogeu al tristeţii, dar tot sună ca un înger. "Blue" se încheie la fel de glorios cum a început, numai că pe un alt ton. Vom vedea încotro ne duce videoclipul.

Versul cheie: It's how it goes

Aceasta a fost povestea "Blue". Nu-i aşa că aţi uitat că vorbim,de fapt, despre un album? Asta înseamnă să faci muzică foarte bună: să reuşeşti să creezi un univers cu totul nou, o lume a cărei coloană sonoră este chiar muzica pe care o creezi, să-l transpui pe ascultător în altă lume. După ce am tot ridicat în slăvi melodiile şi conceptul albumului în general, mai are cineva dubii de dovlecii pe care îi va primi? Eu unul mă bucur că am putut deschide seria recenziilor cu un album atât de bun şi sper că v-am convins să daţi o şansă acestui proiect mic, dar excepţional în ceea ce face.

10/10

Vine Crăciunul.

Peach