Pam pam pam. Top 15 albume ale anului 2014

Se apropie Crăciunul, se simte spiritul lui, se simte iarna, chiar dacă n-a vrut să ne mai dea zăpadă zilele astea, dar miracole există. Până se întâmplă miracole, am meşterit o listă a celor mai bune 15 albume din acest an, alese după placul subsemnatului. Au apărut nişte albume foarte bune în 2014, precum şi multe surprize plăcute. Hai să vedem ce ne-a adus Moş Album.

(La fiecare album voi trece câte patru piese foarte bune, în ordinea în care se regăsesc pe album, piesa mea preferată fiind scrisă îngroşat)

15. Paloma Faith - A Perfect Contradiction

Chiar dacă s-au spus multe despre noul album al Palomei Faith, mie unul mi s-a părut un album foarte închegat, plin de piese bine compuse, grozav instrumentate, care aduc un aer proaspăt muzicii pop-soul. Ce mai e de trecut în revistă este vocea astronomică a Palomei, care sfâşie efectiv instrumentalul şi care mută munţii din loc. Altceva bun? Ritmul foarte groovy, versurile geniale, atmosfera plăcută, coperta foarte creativă...mda, nu văd de ce nu ar putea să-ţi placă un astfel de album.

Recomandări: Can't Rely on You, Only Love Can Hurt Like This, Other Woman, Trouble with My Baby

14. Shakira - Shakira

La fel de subapreciat mi se pare şi albumul Shakirei, care are onoarea de a-i purta numele. Lăsând la o parte "Can't Remember to Forget You", care a fost făcut să mănânce airplay şi să adune o tonă de vizualizări pe YouTube, "Shakira" conţine o mulţime de piese care, chiar dacă nu sunt deloc în stilul obişnuit al Shakirei (ironic, nu?), sunt nişte compoziţii foarte bune, iar vocea Shakirei nu mai caută să atragă atenţia asupra ei, ci este exact în cantitatea care trebuie. Întâlnim aici şi câteva colaborări foarte bune, în care vocile se potrivesc ca-n rai.

Recomandări: You Don't Care About Me, Medicine (feat. Blake Shelton), Broken Record, Loca por Ti

13. The War on Drugs - Lost in the Dream

Deşi noul album al trupei indie rock The War on Drugs conţine numai 10 piese, acestea însumează mai bine de o oră ca durată. Şi ce oră. Muzica albumului sună exact cum sugerează titlul, presupunând nişte rock gen anii 80' trecut prin filtrul sepia şi suprasaturat cu magie. Nici albă, nici neagră. Magia The War on Drugs, care te face să te pierzi în vis cu protagonistul, în timp ce dă nas în nas cu nefericiri precum singurătatea, dezolanţa sau depresia. Totuşi, tonul albumului nu este într-atât de aspru pe cât pare, menirea lui fiind mai mult decât să îţi ofere energie, să constituie un fundal consistent pentru o zi visătoare.

Recomandări: Under the Pressure, Red Eyes, An Ocean in Between the Waves, Burning

12. Tinashe - Aquarius

Tinashe este o artistă deosebită. Are o voce îngerească, maleabilă, rafinată, dar cântă muzică urban. Nu orice fel de muzică urban, ci R&B alternativ cu influenţe hip hop şi indie. Acesta este albumul ei de debut cu un titlu care îmi surâde (cu toată modestia, vărsătorul e cea mai tare zodie posibilă). Producţia este impecabilă, atât de fină încât se sfărâmă dacă o atingi cu un fulg, însă e în contrast cu temele hip hop obişnuite - nu e cazul să le menţionez - dar prezentate cu atât de mult bun simţ încât nici nu ştii exact ce asculţi. Compoziţia este foarte bună, deosebit de creativă, şi totuşi accesibilă. "Aquarius" nu e un album care se desfăşoară repede, ci mai degrabă arde mocnit, lăsând loc viziunii lui Tinashe să se dezvolte şi să devină din ce în ce mai fermă. Fiţi cu ochii pe fată, va ajunge un artist mare.

Recomandări: Aquarius, Bet (feat. Devonté Hynes), Cold Sweat, 2 On (feat. Schoolboy Q)

11. FKA twigs - LP1

Nu vă lăsaţi păcăliţi de copertă, FKA twigs cea adevărată arată mult mai bine şi mai puţin grotesc. Şi ştie să danseze. De fapt, asta a fost meseria ei până să se apuce de muzică. Şi iat-o în 2014 lansându-şi albumul de debut cu cel mai creativ titlu posibil: "LP1". Genul pe care îl abordează ea este tot R&B alternativ, dar sub cu totul altă formă, una revoluţionară chiar. Muzica lui FKA twigs este, dacă vreţi, echivalentul modern al lui Björk la sfârşitul anilor 90': cu note puternic experimentale şi cu un sound futurist. Putem să spunem chiar că este cel mai original album din ultimii ani. "LP1" nu reprezintă o ascultare uşoară, ci mai degrabă o odisee sonoră dominată de vocea senină şi inocentă a lui Tahliah Barnett, tratând diverse teme romantice, senzuale etc. Evident, este o combinaţie câştigătoare.

Recomandări: Lights On, Two Weeks, Pendulum, Give Up

10. Banks - Goddess

Artista care câştigă, însă, competiţia de R&B alternativ a anului este Banks, despre care v-am mai vorbit şi răs-vorbit. Tonul albumului este unul elegant, întunecat, uşor apăsător, dar piesele sunt minunat scrise - monştri electronici şi balade călduroase deopotrivă -, fiecare fiind o mică mare parte din persoana lui Banks. Ce aş vrea să punctez, totuşi, este că "Goddess" este unul dintre puţinele albume de pe lista asta, dacă nu chiar singurul, care funcţionează mai bine ca piese separate decât ca o colecţie. Asta nu înseamnă că nu e foarte bun. Pe lângă producţia minuţioasă şi intimă, albumul se mai poate lăuda cu însăşi vocea dulceagă a lui Banks, în general rezervată, dar şi atunci când explodează, opreşte timpul în loc.

Recomandări: Waiting Game, This Is What It Feels Like, You Should Know Where I'm Coming From, Drowning

9. Alexandrina - Flori de spin

Hopa! Un album românesc printre cele mai bune ale anului. Moldovenesc, de fapt. Oricum ar fi, certitudinea e că "Flori de spin" este un album căruia i se potriveşte adjectivul "mirobolant". Este incredibil ce poţi crea dacă ai o minte sensibilă şi creativă, orice posibilităţi materiale ai avea. "Flori de spin" păşeşte uşor printre păsărele, brize line, fulgi de zăpadă, pian, picături de ploaie, câmpuri de flori. Vocea Alexandrinei Hristov este intensă şi călduroasă. Toate aceste elemente conferă albumului un cadru intim, senin, deosebit de elegant. Iar versurile sunt poezie pură, abstracte şi pline de iubire deopotrivă. Alexandrina spune că "Flori de spin" este "feminin şi de ascultat în căşti, noaptea, în singurătate". 

Recomandări: Flori de spin, Pijamale reci, Te simt, Oraşul Umbre

8. Miranda Lambert - Platinum

Despre Kacey Musgraves v-am spus că e pe cale să devină prinţesa muzicii country. Regina, însă, rămâne Miranda Lambert. "Platinum" e un album ridicol de ambiţios care izbeşte ca un tir încărcat cu...ei bine, platină. Miranda ştie ce să spună, când să spună şi cum să spună şi, dacă prinzi din zbor versurile, poţi să te tăvăleşti pe jos de râs. Albumul tratează aşa de multe teme că nu mai e cazul să le amintim, iar atunci când spun că e un album country, vreau să spun că e un album care ia acest gen şi îl pune pe tavă în absolut toate formele lui. Pe scurt, cea mai nouă lansare a Mirandei Lambert este ca o călătorie zdruncinată pe un drum de ţară într-o zi cu mult soare, în cea mai pozitivă privinţă posibilă. Vă rog să observaţi că n-am spus că e solid ca platina.

Recomandări: Little Red Wagon, Automatic, Gravity Is a B*tch, Holding on to You

7. First Aid Kit - Stay Gold

Cred că cea de-a treia lansare a surorilor din trupa First Aid Kit este si cel mai proaspăt şi mai autentic album din 2014. Încă de la primele acorduri, eşti transpus în acele meleaguri bătute de soare din fostul vest sălbatic al Statelor Unite, vinovată de asta fiind producţia folk densă, cu influenţe country, în care vocile superbe ale Klarei şi ale Johannei se topesc încet. Titlul şi tema albumului vorbesc despre dorinţa ca lucrurile bune să rămână aşa cum sunt, să nu se schimbe nimic în rău. Albumul este o acadea a muzicii alternative şi chiar merită ascultat, ca să nu mai vorbim despre melodiile care sunt lapte şi miere auditiv cap-coadă.

Recomandări: My Silver Lining, Stay Gold, Shattered & Hollow, A Long Time Ago

6. Lykke Li - I Never Learn

Se pare că Lykke Li nu lansează albume decât o dată la trei ani, dar aşteptarea merită. "I Never Learn" este cel de-al treilea album al artistei suedeze, care e mai doborâtă sentimental ca niciodată. Toate cele nouă piese sunt balade, toate cu o instrumentaţie perfect făurită şi foarte nostalgică şi melancolică. Ce a făcut-o pe Lykke Li să scrie acest album? O despărţire. Una rea. Care se simte puternic, chiar şi fără să ştii versurile. Şi dacă le ştii, poţi să constaţi că suedeza nu se ghemuieşte într-un colţ şi plânge până înnegreşte parchetul de rimel, ci se resemnează, dar cu conştiinţa încărcată.

Recomandări: No Rest for the Wicked, Gunshot, Love Me Like I'm Not Made of Stone, Sleeping Alone

5. Taylor Swift - 1989

Eram sigur că Taylor Swift nu va da greş cu noul ei album pop (eu nu promovez pe cineva dacă nu am încredere că va coace ceva bun). Ei bine, "1989" este aşa de bine făcut că te-ai putea mira de ce artista nu a abordat acest stil încă de la început. Taylor Swift a rămas ea: emisie puternică, sacadată, versuri scrise cu măiestrie (îi invit, pe această cale, pe 9gaggerii care cred că toată puterea ei stă în "Shake It Off" să nu mai fie aşa ignoranţi), mult bun simţ. Ce s-a schimbat este instrumentaţia. Deşi albumul nu pune accent pe instrumentaţie, ea constituie un fundal subtil, bine lucrat, nostalgic, dar cu un sound actual. Ceea ce iese în evidenţă este compoziţia extrem de catchy, fiecare piesă putând ajunge hit şi să fie considerată una dintre cele mai bune ale anului. Chiar şi momentele ceva mai clişeice, precum "How You Get the Girl" sunt plăcute şi simpatice.

Recomandări: Blank Space, Wildest Dreams, I Know Places, Clean

4. Sia - 1000 Forms of Fear

Deşi "1989" este un album foarte bun, cea care a reuşit să scoată cel mai bun album pop al anului este Sia. Ştim că artista australiană este o compozitoare de excepţie. "1000 Forms of Fear" conţine, practic, cele mai bune compoziţii ale sale. Aşadar, nu poate să nu fie foarte bun. De la excepţionalul, impecabilul "Chandelier" până la monumentalul "Dressed in Black", noul album al Siei este plin ochi de melodii fantastice, refrene urieşeşti şi versuri ascuţite şi sincere. Dar peste producţia grandioasă şi versurile foarte personale tronează vocea demolatoare a Siei, care despică apele, crestează cerul, mişcă planeta de pe orbită şi face să nu mai fie corupţie în România.

Recomandări: Chandelier, Big Girls Cry, Elastic Heart, Fire Meet Gasoline

3. St. Vincent - St. Vincent

Cea mai pretenţioasă colecţie de piese a anului (zic asta în cel mai bun sens al cuvântului) este fără îndoială cel de-al patrulea album al americancei Annie Clark, cunoscută şi ca St. Vincent. 100% electrizant, 100% îndrăzneţ şi 101% triumfător, "St. Vincent" mătură competiţia la capitolul rock alternativ - mai puţin un album care va urma - şi impresionează prin grandoare şi versuri perfecte. St. Vincent a reuşit să creeze nişte cântece atât de delicioase încât este numit mai peste tot cel mai bun album al anului, ceea ce mă bucură nespus. Ca să nu mai zic că acum câteva seri am visat-o pe Annie Clark ca fiind o profesoară rea cu puteri malefice, atât de grozavă şi de plină de lipici e tipa, şi nu numai ea, ci şi capodopera ei care îi poartă numele de scenă.

Recomandări: Birth in Reverse, Prince Johnny, I Prefer Your Love, Psychopath

2. iamamiwhoami - Blue

În ultimele două postări, am discutat obsesiv despre capodopera duo-ului suedez iamamiwhoami, "Blue", a cărui poveste a luat sfârşit chiar azi, prin lansarea videoclipului pentru piesa "Shadowshow". Cred că am lămurit cât de bun poate să fie albumul, ce triumf al muzicii electronice este, ce performanţă legendară are Jonna Lee, ce lume de vis a putut crea iamamiwhoami. Dacă aş avea 50 saci de celebritate, i-aş oferi pe toţi acestui proiect. Însă mă gândesc că poate un grup mai restrâns de fani dedicaţi este mai valoros decât o gloată de oameni care nu le înţeleg arta splendidă. Încă o dată, mă înclin efortului acestor oameni de a crea o asemenea colecţie titanică de melodii excepţionale. Ca dovadă, un singur album consider că întrece minunăţia acestui proiect, dar nu cu mult.

Recomandări: Fountain, Vista, Blue Blue, Shadowshow

1. Lana Del Rey - Ultraviolence

Probabil vă gândiţi că am cocoţat "Ultraviolence" al Lanei în fruntea clasamentului doar pentru că am o admiraţie nemărginită faţă de ea şi faţă de muzica ei. Nu e aşa. "Ultraviolence" îşi merită locul fruntaş pentru că e un album incredibil de bun. Tot ceea ce îl priveşte este perfect: compoziţia superbă, orchestraţia de rock alternativ, cu influenţe din anii 60'-70', vocea Lanei care e o splendoare absolută, atmosfera elegantă, cinematică şi rafinată pe care o construiesc melodiile. Niciun pas greşit nu este pus în cele 70 de minute ale albumului complet, piesele triumfând prin refrene superbe şi versuri care reflectă perspectiva încărcată de melancolie a Lanei faţă de trecut şi chiar faţă de propria-i persoană. Albumul variază de la rock greoi (Cruel World) la pop simfonic (Old Money). "Ultraviolence" este, cu siguranţă, albumul must-listen (merită ascultat) al anului 2014.

Recomandări: West Coast, Pretty When You Cry, Money Power Glory, Old Money

Aceasta a fost lista celor mai bune albume ale anului, iar eu vă invit cu căldură şi cetină de brad să ascultaţi pe oricare din ele. Mai sunt nişte albume grozave pe care, însă, le-am omis - cele mai bune piese sunt în paranteză: Arca - Xen (Xen), Coldplay - Ghost Stories (Midnight), Lily Allen - Sheezus (Hard Out Here), Warpaint - Warpaint (Love Is to Die), Run the Jewels - Run the Jewels 2 (Close Your Eyes), Indila - Mini World (Tourner dans le vide), Angel Olsen - Burn Your Fire for No Witness (White Fire), Imogen Heap - Sparks (The Beast), Charli XCX - Sucker (Boom Clap)

Vă mulţumesc că aţi ajuns până la capătul postării. Meritaţi un Crăciun minunat, plin de lumină, evlavie şi cadouri, materiale sau sufleteşti.

Dar staţi, ne vom mai vedea cu ocazia unei postări speciale de Crăciun! Staţi pe-aproape.

Peach